Sunt ca un rege-n țara cu ploi fără sfârșit
Bogat și leneș, tânăr devreme-mbătrânit
Și care prea scârbit de sclavii lui pitici
Suportă în palat numai câini și pisici
Nimic nu-l mai distrează, nici șoimul de pe umăr
Nici urletul prostimii murind fără de număr
Bufonul face tumbe și e tot tare-n glume
Când pe acel bolnav totul îl indispune
Patul cu flori de crin devine un mormânt
Și curtezane-n juru-i nu-i smulg niciun cuvânt
Și nu mai știu ce rochii să-mbrace pentru el
Ce decolteu să-și pună să-l miște-n vreun fel
Savantul ce lucrează monezile-n metale
Nu poate scoate răul din oasele regale
Nici băile de sânge romane nu-l dezgheață
Pe tânărul schelet nu-l readuc la viață
El e ca un cadavru prin care curg amare
Acum în loc de sânge verzi râuri de uitare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.