Ca să distrugi foştii comunişti
trebuie să distrugi într-un fel chiar ideea de "popor român". Astăzi când
mai mult ca niciodată se vorbeşte despre dispariţia poporului
român parcă aud clătinându-se statuia comunismului gată să
devină măcar pentru un secol un morman de moloz. Venind mereu din spatele poporului
român şi nu din mijlocul lui foştii „utopici” analfabeţi
seamănă astăzi când „poporul” dispare puţin câte puţin cu
un soldat care poartă o vestă anti-glonţ tot mai ruptă. În 2017
când tot mai mulţi români pleacă afară sloganul în alegeri al
oricărui lider comunist ar putea fi „un interlop dintre noi pentru
liniştea noastră” .
Chinuiţi prin închisori de noii
„torţionari” ai justiţiei sau rezistând „eroic” prin
pădurea vilelor din cartierul Primăverii, interlopii roşii s-ar
putea să simtă disperarea din anii 50 a luptătorilor din munţi şi
să aştepte în genunchi venirea tancurilor ruseşti punând urechea
la pământ şi nu ridicându-şi ochii spre cer ca luptătorii care
aşteptau venirea avioanelor americane. Azi vin şi avioanele F16 şi
„drumul” tovarăşilor s-a închis chiar dacă în România nimic
nu e sigur şi orice victorie poate să fie mâine o înfrângere.
Comuniştii coboară din autobuzul cu deţinuţi la ultima staţie,
puşcăria Jilava, visându-şi „Memorialul Durerii Comuniste” de
peste 50 de ani, iubindu-şi creştineşte călăii, scriind poezii
agramate pe ziduri şi şoptind în ultima clipă celor rămaşi în
viaţă „să nu ne răzbunaţi!”
