Am fost de 2 ori într-un cenaclu
și m-am simțit pierdut
printre bătrâni cumsecade și rime de secol 19
sau tineri iuți plini de comentarii inteligente
și versuri ”stranii și necomerciale”
În jurul nostru era războiul
cu mult înainte de Ucraina
erau străzile și ”poezia”
șpaga și politica
o lume punând arma la tâmplă poeziei
M-am gândit atunci la Stelaru
la generația pierdută
la poeții războiului
uitați undeva într-o notă de subsol a criticii literare
Mai târziu mi-a venit în minte Nichita
și generația lui de aur
Nichita veșnic tânăr și fericit ca Alecsandri
Nichita încărcat de premii
și comentat cât toată Istoria literaturii române
Astăzi știu că nu contează din ce generație faci parte
fiindcă dacă scrii aici nu câștigi nimic
fiindcă dacă scrii aici începi un război
care te distruge
Din 10 în 10 ani
un război în care nimeni nu câștigă nimic
