Pentru Emil Cioran cea mai frumoasă
poezie a lumii era poezia engleză. Cultura engleză a rămas mereu
departe de România şi România a stat poate şi mai departe de
cultura engleză. Înainte de comunism tinerii români nu erau
trimişi niciodată să studieze în Anglia şi în comunism distanţa
faţă de englezi a fost şi mai mare. Comuniştii au lăsat să
ajungă în România numai cultura franceză şi fiindcă stânga
politică era destul de puternică în Franţa. Am fost "îndopaţi"
încă din copilărie cu proza şi mai târziu cu poezia franceză şi
asta n-a fost un lucru rău. Şi totuşi ne-a rămas străină o mare
literatură: literatura engleză. Ne-a împiedicat să o cunoaştem
într-un fel ciudat chiar un englez, Shakespeare care seamănă cu un
zid după care nu mai poţi să vezi restul marilor scriitori
englezi. Recunoscut drept cel mai mare poet al lumii şi de Eminescu:
"S-aduc cu tine îmi e toată fala" , Shakespeare a făcut
parte nu doar dintr-o mare cultură ci şi dintr-o mare generaţie
mai puţin sau deloc cunoscută. Dacă poezia vine din nebunie şi
câteodată din alcool s-ar părea că englezii le au din plin pe
amândouă.
