Cu Lumea şi cu Timpul căzute la picioare
Refuzul tău, iubito, nu m-ar durea prea tare
Am aştepta şi am alege în linişte un fel
Prin noaptea de iubire să trecem ca-n tunel
Pe malul Gangelui tu culegând rubine
Eu pe sub podul Humber plângând doar după tine
Vreo zece ani trăind printre civilizaţii
Te-aş adora imens până la inundaţii
Iar tu m-ai refuza doar dacă ai să vrei
Mult timp până s-ar converti evrei
Iubirea mea ar creşte ca o plantă
Mare cât un imperiu în timpul ca o fantă
Fiinţa ta un secol în versuri lăudată
Ar fi cu-a ta privire sub frunte strecurată
Şi două secole iubindu-ţi uşor câte un sân
S-ar scurge-ncet dacă n-aş deveni bătrân
Şi fiecare parte a corpului prea dragă
Mi-ar fi-ntr-o epocă a timpului întreagă
Însă aud chiar şi acum cum sună
Carul cu aripi al Timpului în urmă
Şi îşi întind în faţa mea mereu
Eternele deşerturi nisipul lor prea greu
Va dispărea curând şi frumuseţea ta
Sub marmuri de mormânt cântecul meu va sta
Doar viermii vor gusta din carnea neatinsă
Onoarea sub ţărînă la fel dorinţa stinsă
Fiindcă de ochii lumii mormântul e scăparea
Numai că nu există acolo-mbrăţişarea
Şi-atunci acum cât eşti în floarea tinereţii
Scurt timp acoperită de roua dimineţii
Şi când sufletul tău în fiecare loc
Prin porii tăi şi-aprinde oricând câte un foc
Să facem puţin sport lăsând grăbiţi să cadă
Tot ce avem pe noi ca păsările-n pradă
Măcar o dată-n doi şi timpul devorând
Puterea să-i învingem acum cât mai curând
Căldura noastră, forţa cumplit se vor atinge
Şi se vor împleti aşa cum e o minge
Va exploda plăcerea de fiecare parte
Şi gratiile vieţii le va zvârli departe
Dacă noi doi un soare nu suntem împreună
Fii liniştită, totuşi îl facem să apună
