Dupa Biblie, cartea cea mai vanduta a fost "Pe frontul de vest nimic nou". Dupa ce am citit-o in anii 90 imi aduceam aminte doar scena in care cativa fluturi apar de undeva de nicaieri intr-o dimineata in fata transeelor in care soldatii mor printre sobolani si cateva cuvinte ale autorului de pe ultima coperta. "Sper ca oamenii vor gasi drumul spre oameni", spunea Erich Maria Remarque si mesajul lui pacifist, venit de la un neamt, nu m-a mirat atunci. Astazi fiindca toata lumea vorbeste despre razboaie o recitesc in germana si cartea pare geniala desi pentru unii ar putea sa fie doar un roman "de metrou", o carte fara "necomercialul" pe care il cauta alti cititori. E cartea rara in care fiecare fraza are geniu, un roman cu destula poezie si cu intamplari povestite cu un umor nebun pe care nu l-ai banui la un neamt. Cartea arsa la ordinul lui Hitler darama destule clisee aparute mai ales din necunoasterea si izolarea in care romanii au trait in comunism: raceala, seriozitatea, ferocitatea si lipsa de umor nemteasca. Poate ca Emil Cioran avea dreptate: daca in Franta toata lumea are talent, Germania are cativa scriitori geniali .
