
nu-mi aduc aminte câţi ani au trecut
de când am văzut pe tvr o emisiune
în care cristian tudor popescu povestea
că unul dintre prietenii lui
a scris versul:"dă-mi liniştea din capul statuii lui alecsandri"
era incapabil să aştepte 5 minute la o coadă
să-şi plătească telefonul
a adăugat ziaristul
am trecut plictisit atunci
pe un alt canal
unde sharon stone dădea un interviu
şi de-abia prin 2002
când am început şi eu să scriu poezie
am înţeles de ce voiai un strop de linişte
probabil de aceea ai început să faci cu ochiul
ştrengăreşte din poeme
morţii tale
născută din florile ofilite
aruncate de florărese la miezul nopţii
în tomberoane
i-ai zâmbit graţios şi angelic
până când s-a îndrăgostit nebuneşte de tine
şi într-o zi aţi spus da
în faţa ofiţerului stării civile
însă nici până azi nu am aflat
cum anume ai dat colţul poeziei
şi nici măcar nu ştiu unde ai murit
acasă
acasă
în timp ce citeai zâmbind rubrica decese
sau într-un tramvai fără număr
condus de un vatman beat
căruia i se fâlfâia că singurul lui pasager
din noaptea aceea
călătorul fără bilet
era un poet ca un clopot de apartament





