...

AM RENUNŢAT SĂ MĂ MAI AMESTEC CU TOŢI RATAŢII DE KKT AI NETULUI PLIN DE GĂŞTI CU LINGĂI MÂZGĂLITORI, ÎN CEA MAI MARE PARTE MITOCANI DE PROVINCIE, BUCUREŞTI SAU DIN STRĂINĂTATE PLINI DE METAFORE CA TOALETA DE HÂRTII. SPER SĂ PUBLIC VOLUMUL UNDEVA, ÎNTR-UN LOC CIVILIZAT, NU LA O EDITURĂ CARE ARUNCĂ PE PIAŢĂ TOATE RAHATURILE CIOBANILOR MIORITICI. ŞI DACĂ N-O SĂ-MI FIE PREA LENE O SĂ POSTEZ ŞI CÂTEVA TEXTE NOI PE AICI.

Fratele Dan Sociu

Am început să scriu prea târziu
poezie
la vârsta când alţii
au fost plini de glorie,
deşi ea nu le-a putut schimba statutul
de veşnici looseri,
alcoolici cu buzunarele goale
făcând dragoste prin camere jegoase de cămin
cu studente pe care nu merită să iroseşti
nici măcar o flegmă

Ei au fost aplaudaţi
la sfârşitul recitării poemelor "geniale"
prin cenaclurile lui Cărtărescu şi Mincu,
locuri în care ar fi trebuit să mergi
numai ca să le-o tragi poeteselor frumoase
şi să-i împroşti
cu jeturi de urină, minute bune,
pe ceilalţi mâzgălitori

Asta m-ar fi aşteptat şi pe mine sau pe oricare altul
beţiile jalnice cu euforia lor
care te face să nu te mai simţi, pentru o oră,
ratatul de rahat
ci Guevara sau Isus,
ca apoi dimineaţa
să ieşi pe străzile cenuşii
simţind că vrei să te sinucizi

Probabil că n-o să debutez niciodată
şi o să postez
ca şi ceilalţi rataţi ai net-ului
doar pe sit-uri de poezie

O să ajung în fiecare dimineaţă
în autobuzul aglomerat
şi o să simt că mă sufoc printre hainele cerşetorilor care put,
vocile greţoase ale golanilor de cartier,
şi decolteurile adânci ale curvelor care citesc ziare mondene

Şi o să merg pe străzile Bucureştiului
fără să fiu recunoscut de nimeni
şi fără ca asta să mă facă să sufăr

Gândindu-mă că în versurile generaţiei 2000
cele mai frumoase poeme le-am găsit la autorul volumului "Fratele păduche"
însă diferenţa dintre noi doi
este că eu visez în loc de un deal
un munte mai înalt decât Everestul
de pe vârful căruia
să mă piş
peste capetele câtorva miliarde de oameni

IGIENICĂ

am deschis din plictiseală
pentru prima oară
după multe săptămâni
televizorul
la ştirile de la ora 19
şi o privesc absent pe prezentatoarea care anunţă
încercând să mimeze
când compasiunea
când satisfacţia
pentru evenimentele zilei
că a mai fost tranşat un bâtrân
şi că mutu chivu şi beckham
au mai marcat câteva goluri de 10.000 de euro
lui tom cruise i-au mai fost viraţi în cont 4 milioane de dolari
în schimbul prestaţiei din ultimul film de oscar
iar un scriitor şi-a lansat încă un volum
care va fi premiat cu un nobel
toţi par fericiţi
şi îmi fac semne cu mâinile
zâmbindu-mi
cu feţele lor ca toaletele publice
în care voi intra într-o zi
plătind 50 de bani
ca să folosesc drept hârtie igienică
lumea de ieri
de azi
şi de mâine

Lecţii de scârbă pentru Cioran

Nu ştiu ce anume ai scrie

dacă m-ai vedea coborând

din blocul meu de garsoniere confort 2,în verile toride,

salutându-i pe fiii celor care te-au făcut să emigrezi,

şi trecând pe lângă cei ale căror burţi tatuate şi păroase

se revarsă peste pantalonii scurţi

Ei stau în jurul grătarelor fumegânde,

îşi ascultă manelele,

râd în hohote şi înjură cu vocile

ca nişte cuţite cu lamele ruginite

Şi-atunci înţeleg că într-o zi te voi întâlni

pe culmile pe care le-ai atins

mult mai devreme decît mine

Vei sta cu bărbia sprijinită în palme, obosit

şi vei privi prin mine

fără să mă vezi

Nu vei tresări nici când îţi voi spune

că şi trecătorii de pe Champs Elysees

m-ar face să simt gustul amar pe care mi-l lasă

mulţimea de copii, tineri şi bătrâni,

târându-se, epuizaţi sub soarele arzător din Drumul Taberei

Vom sta alături şi vom privi lumea,

întrebându-ne în gând,

cine va fi primul exilat

ce va ajunge până la noi

Apoi te voi părăsi în tăcere

şi voi coborî pe strada mea

Voi urca 5 etaje cu liftul vechi şi murdar

şi odată ajuns în cameră

mă voi aşeza pe pat,

fără să simt nevoia de a citi sau de a asculta muzică

O să urmeze încă o noapte lungă de nesomn

la capătul căreia o să presimt

că nu peste mult timp

ţi-aş putea preda câteva lecţii

de insomnie,

singurătate şi scârbă

Ultimul interviu al tovarăşului Nicolae Ceauşescu

Bună dimineaţa, domnule Ceauşescu!
Ne întâlnim , iată, după mai bine de 2 decenii
şi trebuie să vă mărturisesc că sunt nerăbdător
să aflu răspunsurile la întrebările pe care vi le-am pregătit,
unele dintre ele destul de incomode.
Observ că aţi ales un loc
cum nu se poate mai potrivit pentru dialogul nostru: cimitirul celor căzuţi în Revoluţia din 89.
Bănuiesc că aţi venit aici ca să depuneţi câţiva trandafiri pe morminte,
în semn de recunoştinţă şi omagiu pentru jertfa lor.
Văd lângă noi o mamă care îşi plânge fiul erou,
împuşcat în cap, la Inter, în noaptea de 21
şi sper că n-o să ne întrerupă,
deşi ne aruncă priviri pline de ură.
Aş lansa , deja, prima întrebare, una "de încălzire"Ce aţi mai făcut în ultima vreme? Cu ce vă ocupaţi timpul liber?


Meditez, în cea mai mare parte a lui, ascultând Mozart şi Bach.
Lucrez la un volum de eseuri şi gândul
că ar putea fi premiat de Uniunea Scriitorilor
mă încurajează să-l duc la bun sfârşit.
Sunt eseuri în care îmi pun câteva întrebări fundamentale, spun eu,
cu privire la direcţia în care se îndreaptă lumea de azi, dominată de intoleranţă şi trivialitate.


Când a început, de fapt, formarea dumneavoastră intelectuală?



Destul de târziu, din păcate.
Paradoxal, am descoperit lumina înţelepciunii în nopţile detenţiei, în celula unde mă aruncaseră bestiile Siguranţei,
care m-au hăituit de-a lungul întregii adolescenţe.
Îmi aduc aminte cum citeam la lumina Lunii intrată printre gratii, paginile lui Marx.Mai târziu, frazele lui m-au ajutat să-mi scriu discursurile rostite la Congrese.



Mă uit în jurul meu şi decorul acesta funerar mi-l readuce în minte pe Bacovia, purtând povara blestemului aruncat asupra poetului solitar.


Da, Bacovia,unul dintre poeţii mei preferaţi, îl recitesc destul de des.
De fapt, cu ajutorul lui am cucerit-o pe Elena, recitându-i în ploaie, pe un peron pustiu, "Lacustra".
M-a ascultat copleşită de emoţie, vibrând la fiecare vers.


Citiţi, cumva, volumele tinerilor poeţi? Vă plac?



Îi numiţi poeţi pe tinerii aceştia care nu au depăşit, încă, faza teribilismelor ieftine?!Sunt nişte mâzgălitori deplorabili, absolut detestabili.


Şi totuşi, unii dintre ei sunt talentaţi, au fost premiaţi. Premiile lor sunt visate şi de alţi scriitori, ca de pildă, autorul acela, Cătălin Popescu.


Sunt jenante versurile din străzile lui ridicate în poezie.Ar face bine să nu se mai agite în cartierul de looseri prin care rătăceşte zilnic, cu buzunarele aproape goale, cartier în care probabil că va muri, fără bani şi glorie, în garsoniera aceea confort 2, plină de gândaci.O să închidă într-o zi ochii, şi gândacii vor mişuna pe trupul lui gol.


Vă împărtăşesc pe deplin revolta. Ar trebui să fie ars pe rug, în Piaţa Universităţii, ereticul ăsta.Să-şi urle, cuprins de flăcări, ultimul poem de dragoste, în timp ce se aruncă în el cu ouă stricate şi coji de mere.Apoi, o mireasă în negru să-i împrăştie cenuşa în marea calmă.Să trecem la politică. Îmi puteţi dezvălui un secret? Cu cine aţi votat în ultimii 20 de ani?


În niciun caz cu Iliescu, vipera pe care am crescut-o la piept, cu duioşie paternă, ca să-mi ofere în schimbul ei un pluton de execuţie.I se potrivesc perfect vorbele lui Goethe, adresate unui cizmar obraznic şi sadic. Domnule cizmar, a spus marele om de cultură german, nu aveţi dreptul să vă ridicaţi mai sus de opincă!Am refuzat să merg la vot, scârbit de promiscuitatea în care se scaldă noua clasă politică.


Apropo de pluton. Se spune că în ziua aceea, la Târgovişte, aţi înfruntat moartea cu un eroism admirabil, refuzând să fiţi legat la ochi, ridicând pumnul deasupra capului în semn de triumf şi intonând Internaţionala.Ce aţi simţit când v-au străpuns gloanţele?


Nu-mi mai aduc aminte. Oricum, mi-am luat de Crăciun, raţia de gloanţe.


Dacă v-aş ruga să-mi şoptiţi la ureche, cine au fost teroriştii aceia misterioşi, aţi face-o? Am avut un prieten care apăra clădirea Televiziunii, lângă alţi colegi soldaţi. Era un adolescent frumos,Dani, de care se îndrăgostiseră multe fete. În ultima scrisoare îşi anunţase prietena că se vor căsători în toamna viitoare.La un moment dat,în noaptea de 23 decembrie a apărut în mijlocul lor un bărbat care purta o uniformă neagră.Salut, băieţi, am venit să vă ajut, să lupt alături de voi , le-a zis el tinerilor de acolo.Nimănui nu i s-a părut suspect, însă după câteva minute a început să tragă cu pistolul mitralieră în copiii din jurul său, după care a dispărut.



Nu ştiu nimic despre asta, dar atunci când voi afla vă voi comunica în cel mai scurt timp posibil. Şi pe mine mă preocupă dezlegarea acestei enigme.


Se spune că aţi înfometat poporul, obligându-l să aştepte la cozi interminabile, privându-l de căldură şi electricitate. Cum răspundeţi acestor acuze?


Publicarea articolelor de genul acesta reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului.


Dar palatele pe care le-aţi construit, unde până şi toaletele erau din aur?


Un alt clişeu al calomniatorilor mei. Am locuit într-o chilie, pe ai cărei pereţi aşezasem icoane la care mă rugam zilnic, cerându-mi scuze că nu ridic mai multe biserici.


Să înţeleg că nu vă reproşaţi nimic?Nici măcar moartea nou-născuţilor din spitalele neîncălzite?


Viaţa e o luptă, dar şi moartea. Dacă mlădiţele acelea, vlăstare ale noii lumi visate de mine, nu au reuşit să învingă greutăţile vieţii, atunci nu au meritat să supravieţuiască.


Aceasta a fost ultima întrebare. Trebuie să ne despărţim aici.


Eu am să mai rămân puţin la căpătâiul acestui tânăr erou, plâns până acum 5 minute de mama sa.


Da, poate că ar trebui să-i priviţi bine fotografia de pe cruce. Avea doar 17 ani.Azi ar fi avut 37, o soţie frumoasă şi un copil plin de viaţă, care l-ar fi aşteptat în fiecare după-amiază, făcându-i semne cu mâna, fericit, de la o fereastră.

Trandafiri de mină ( în prima variantă "Bâte şi trandafiri")

Cătă, îţi dau o veste bună
Vin minerii încoace
Noi ce facem? rămânem sau plecăm?
M-a întrebat Paul, zâmbind, de parcă
Tocmai câştigase premiul cel mare al loteriei

Băi, eu plec, i-am răspuns, speriat.Mai bine vii cu mine.

Hai, mă, de ce? O experienţă în plus nu strică. Ce-o să le povesteşti nepoţilor?

Dacă nu dispărem mai repede de-aici, s-ar putea
Să nu avem niciodată nepoţi
Uite, îţi las chitara mea, oricum nu ai nicio armă
Poţi să te aperi cu ea, s-o foloseşti ca scut

Îl cunoscusem pe Paul în timpul nopţilor albe
Când cântam împreună sub balcon, apoi ne "drogam" cu biscuiţi, în corturi
Nu avea mai mult de 50 de kilograme, dar nu-i era teamă de nimic
Ne înveselea pe toţi, spunându-ne bancuri până dimineaţa

Încăpăţânat cum era, a refuzat să părăsească locul ăla
Şi a aşteptat liniştit, cu chitara în braţe, sosirea celor din Valea Jiului

Şi au venit bâtele grele
Ca să planteze flori, aşa cum li se ceruseră
Ploaia de lovituri a început să cadă,
Tot mai deasă,
Cu fiecare rădăcină îngropată în pământ
Până când
Din speranţă nu au mai rămas
Decât
Câteva capete sparte
Prin care au ieşit fumurile democraţiei

După plecarea celor care lovesc şi nu gândesc
S-a aşternut liniştea mult-dorită şi votată,
Şi consensul
Iar florile au început să crească
Având printre ele
O chitară
Ale cărei corzi fuseseră rupte

Azi, pe trandafirii sădiţi atunci
Urinează
Câinii vagabonzi
Atraşi, probabil, de parfumul cărbunelui
Înălţat din corole

Paul şi-a pierdut memoria
După bocancii primiţi în cap şi nu mă mai recunoaşte
Uneori
Îi spune mamei lui
Că aude
Roţile trenurilor îndreptându-se spre Bucureşti

Fii fără grijă, Paule
Armatei de ortaci îi va fi destul de greu
Să mai ocupe Piaţa Universităţii

Şi ştii de ce?

Fiindcă, zilnic, în mijlocul ei,
Un tânăr aşteaptă
Ţinând în mâini o chitară fără corzi

O ZI BUNĂ, REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÎNIA!

Bună dimineaţa, Republica Socialistă Romînia! Am deschis larg fereastra Ca să inspir încă o dată Aerul postmodern al Bucureştiului În care se amestecă suspinele divelor care mimează orgasmul pe net Miresmele ademenitoare ale aripioarelor picante din restaurantele Mc Donalds Şi ecoul revoltei poeţilor de stradă Ţi-am pregătit o cafea, dulce- amăruie, aşa cum ştiu că-ţi plăcea pe vremuri Şi dacă ai veni lângă mine, s-o bem împreună Te-aş întreba, aşa, de dragul conversaţiei: Republica Socialistă Romînia Ştii că sunt zile când vreau să mă mai îmbete Parfumul trandafirilor din coroniţa de premiant Şi să mai simt aroma de căpşuni a gumelor de şters chinezeşti din copilărie? Aş vrea să mă mai trezesc duminica la 8 dimineaţa Ca să ascult la radio "Ora de teatru pentru copii" Şi să mai adorm fericit, Purtând la gât Cravata roşie de pionier Nu m-ar deranja deloc Să mai fiu pentru o zi comandant de detaşament Şi de unitate Şi să-mi mai cumpăr mingi de tenis de masă pe care să scrie "Hanoi" S-au schimbat multe de-atunci, Republica Socialistă Romînia Uite , de pildă, nimeni nu spunea, înainte de 89 "O zi bună !" Poate fiindcă nu erau zile Ci doar nopţi Şi ce nopţi frumoase! Da, nu zâmbi! Cum mă mai bucuram, că "a venit lumina" Ca să-mi pot vedea colecţia de surprize cu fotbalişti: Maldini, Donadoni, Michel, Gullit, Rijkaard şi Platini Nopţi cu "Studioul X" al bulgarilor unde îl vedeam pe Alain Delon în "Samuraiul" şi pe Linda, karatista maghiară Nopţi cu ferestrele acoperite de frica miliţiei, într-o cameră unde plăteam 10 lei Ca să visez armele albe din "Întoarcerea dragonului" şi "Cobra" O zi bună ,Republica Socialistă Romînia îţi spun, ca de la poet la poetă Mi-am făcut semnul crucii la cozile de mezeluri Am cumpărat prăjituri când nu găseam pâine Şi am citit "Misterele Londrei" în loc de "Stăpânul inelelor" Şi totuşi nu am fost nefericit Fiindcă aşteptam cu sufletul la gură următorul episod din "Omul din Atlantis" Şi pe un perete Van Basten era mai frumos decât Beckham şi dribla mai elegant ca Ronaldinho O zi bună, Republica Socialistă Romînia! de la etajul 5 al unei garsoniere confort 2 din Drumul Taberei Inundată de gândaci,şosete murdare şi miros de rahat Ţi-aduci aminte cele 2 cărţi de joc cu nuduri pe care le scoteam dintr-un sertar, după ce adormeau toţi Ca să mă masturbez fără să simt nimic Acolo, pe strada Viitorului 111? O zi bună, comunistă mică! de la un schizofrenic "fără tovarăşi" la o schizofrenică având 22 de milioane Mai ştii ce frumoase erau fetele când îşi puneau bentiţele albe doar fiindcă asta le cereau profesorii? Azi navighez pe sit-uri porno, dar femeile lor nu poartă bentiţe Merg la BCU ca să îmi mai omor timpul liber Fumez 8 ţigări Îmi cumpăr 2 pâini şi o cutie de Cola pantofi de 20 lei din piaţă Strivesc 10 gândaci zilnic Şi mă plimb prin Mall-uri, gândindu-mă la magazinul universal unde mergeam să admir o semi-cursieră, cumpărată de altul , până la urmă Sau amintindu-mi de barul ăla mic de la parterul hotelului din Alexandria, în care beam Brifcor O zi bună urează-mi , Republica Socialistă Romînia Uneori vreau să mai exclam ca mai demult, "a venit lumina" Şi să mai aştept la o coadă nesfârşită Nu mai am o mapă cu surprize lipite pe ambele feţe Şi nici espadrile albastre, încălţate cu şosete albe Ca nemţii de la Modern Talking Doar vocile din minte un concert întrerupt de puţinele ore de somn Care mă fură din faţa cărţilor şi a oamenilor Da , mult iubită şi stimată RESERE o zi bună să ai , oriunde vei merge Mi-e dor de roşul drapelelor fluturând în vântul anilor 80 Şi de filmul "Declaraţie de dragoste" Nu ştiu dacă le voi mai revedea pe fetele cu bentiţe albe Şi cred că vocile astea Mă vor duce departe Până undeva , într-un loc cu trandafiri coroniţe de premiant Şi oameni din Atlantis Şi-atunci îţi voi spune că azi îi urăsc pe oamenii simpli , pe politicieni, fotbalişti, vedete şi scriitori Însă , în schimb, dragostea mea e atât de mare Încât, uneori, vreau ca toate armele lui Bruce Lee şi Stallone Să mi se înfigă, adânc, În inimă

WILD FLOWERS 2009

oamenii
put a fecale
deşi folosesc în fiecare dimineaţă
când pleacă spre serviciu
deodorante fine
stau lângă ei în metrourile
aglomerate
trec pe străzi
printre trupurile
scăldate în şamponuri de lux
unse
cu balsamuri
şi duhoarea răspândită de ele
mă alungă în fiecare zi
făcându-mă
să mă apropii
de hainele murdare
ale micuţilor cerşetori
care emană într-un fel ciudat
parfumul
florilor sălbatice
rătăcite
în maşina care aruncă gunoiul
în groapa
de la marginea oraşului

ULTIMII 2 POEŢI AI VINULUI

Ţi-aduci aminte ce multă poezie
Era în vinul nostru din anii 90
Când spărgeam paharele, la miezul nopţii?


Noi beam ca să nu uităm nimic
Mergeam la Cărtărescu, în cenaclul de la Litere, şi poetesele lui
Ne trimiteau scrisori de dragoste, parfumate

După ce că erau prea urâţele pentru gusturile noastre
Ne mărturiseau că sunt şi lesbi
Le-am refuzat toate invitaţiile la orgie,
Jigniţi ca 2 tineri călugări care inventează vinul,
Iar, azi nici măcar nu ştiu dacă asta nu a fost o greşeală


Cei din jur ne priveau mereu cu admiraţie
Şoptindu-şi unii altora:
Uite-i pe ultimii 2 poeţi ai vinului
Născuţi în zodia vinului
Au băut prea mult şi dimineaţă
Or să plângă cu lacrimi de vin


Deveniserăm dependenţi de licoarea asta magică
Despre al cărui parfum credeam
Că nu poate fi decât sărutul lui Nichita
Lăsat pe tălpile unei fete frumoase care zdrobeşte strugurii copţi

O zi fără vin era un fel de culme a imposibilului
Ca un Dumnezeu exorcizându-se de unul singur


"Plânge masa" , ne plăcea să strigăm
Ca să ni se aducă o nouă sticlă

Spune-mi dacă mai bei
Sau dacă vrei să-ţi mai recit , ca pe vremuri
Din "Florile răului" ,"Sufletul vinului"
Ca să mă întrerupi, cerându-mi:
Mai bine zi-mi o poezie din "Florile vinului"!

Mai ştii cum ne durea în cot , sau în vin, de toate?
De copiii care mureau de SIDA în Africa
De moartea prinţesei Diana
Şi suferinţa sârbilor bombardaţi de americani?

Noi cumpăram vin şi citeam poezie
Visând să ne înrolăm în Legiunea Străină
Eu chiar am mers într-o zi la redacţia "Evenimentului zilei"
Încercând să aflu dacă au adresa legionarilor

Ştiu c-o să zâmbeşti dacă ai să auzi că sunt zile când vreau să mulţumesc acestui vrăjitor roşu
Pentru că m-a transformat din puştiul timid şi naiv în cel care scrie poeme
Spunându-şi că, poate ,adolescenţa lui
A fost doar un pahar de cristal, plin cu vinul cel mai dulce
Şi care, după ce se face ţăndări de un perete
Se întoarce pe masa de unde a fost aruncat, invitându-l pe cel din faţa lui
Să-l golească dintr-un singur gest

Mircea, fă-te că scrii poezie!

Dragă maestre

de ceva timp vreau să vă întreb un lucru

cine a fost până la urmă

muza aceea din "Sunt tânăr doamnă"

sper că era o tânără intelectuală

care citea eseurile lui Kant şi Hegel

pregătindu-se pentru concursul Miss România

altfel eu n-o să vă mai cer autograful niciodată

Îmi aduc aminte când v-am văzut prima oară "pe sticlă"

în 89 în după amiaza aia a acelui urlet "Am învins"

Am sperat cu toţii atunci însă lucrurile nu au decurs aşa cum ne-am dorit

fecalele roşii şi-au păstrat "scaunele"

ca să ne-o tragă în continuare

democratic de data asta

Spuneţi-mi

nu vi se pare ciudat faptul că avem

în România de azi

sute de Che Guevara

şi nici măcar o singură revoluţie?

Sunt zile în care mi-aş tatua chipul lui Coposu pe un braţ

dar mi-e teamă că vor veni torţionarii comunişti

să-i schingiuiască încă o dată zâmbetul plin de sfinţenie

Nu am avut niciodată stofă de erou

mă gândesc că probabil în anii aceia întunecaţi

mi-ar fi tremurat pantalonii pe mine de frică

în faţa securiştilor de la poartă

Şi totuşi mi-ar plăcea să ne ascundem amândoi

în spatele unei baricade

ca să ne recităm unul altuia poeme scrise de Rimbaud ,Labiş sau alţi poeţi care ne plac

Uneori aş vrea să mă invitaţi la Cetate

şi să bem o noapte întreagă din vinul revoltei

ca să ne trezim dimineaţa miraţi că am avut acelaşi vis

în care ne transformam uşor

în 2 baricade albastre
ridicate în faţa poemelor noastre geniale

Vin vremuri grele proprietar de poduri

doamna Elena Udrea se pregăteşte să ne devină preşedinte

o vor vota vedetele fotbaliştii şi curvele de peste tot

Aşa c-o să-mi iau baricada ca s-o păstrez în debara

până într-o zi când neputinţa va fi atât de mare

încât vă voi căuta spunându-vă:

domnule dizident Mircea Dinescu

ar trebui să vă dăruiesc o nouă revoluţie

doar ca să vă pot spune

Mircea fă-te că scrii poezie

fiindcă mi-e dor de o revoltă adevărată

ringurile străzii

dacă n/am glorii

dacă n/am premii

victoriile lor sunt doar vedenii?

îmi va deschide/oglinda al gloriei lacăt

ca să mă simt stăpînul lumii pân/la capăt?

în ringurile străzii cu noaptea față/n față

mereu curajul tuturor mă/ngheață

mă va invinge strada lumina soare nori

chiar și ratații acestei lumi de/actori?

light my fire, morrison!

hey morrison!
de-abia azi, când m-am privit într-o vitrină
am observat
cât de mult semănăm noi 2
deşi poemele noastre sunt diferite

şi deşi nu folosim aceleaşi droguri


acum nişte ani vorbeam cu un rocker din bucureşti
şi ca să-l impresionez
i-am spus că ascult doors
el m-a întrebat zâmbind
şi unde sunt pletele?
în suflet?

apoi mi-a spus că are un volum cu textele tale
dar că nu sunt interesante
sper să nu se spună acelaşi lucru şi despre ale mele
după ce voi muri

ce s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi întâlnit
în america acelor ani nebuni?

2 poeţi nonconformişti amuzându-se de adoraţia
stârnită în inimile adolescentelor gata oricând
să ne ofere la auzul refrenului light my fire
un blow job într-un lift

2 anticrişti
unul visând să i-o tragă mamei sale
celălalt dorind să-şi ucidă tatăl

cum s-ar fi scris istoria muzicii?
am fi urinat pe beatleşi
spărgând topurile cu hit după hit
şi folosind bancnotele de 100 de dolari drept hârtie igienică
ca să le aruncăm dupa folosire cerşetorilor

tu ai fi continuat să scrii poeme cu şerpi şi ucigaşi
eu aş fi fost nominalizat la nobel


dar aşa
despărţiţi de isus
în lumea asta plină de poeţi fără poezie
alături de cine să visez pe străzile acestea triste?

cui să-i recit poemele pe care doar tu le-ai putea înţelege?

aud că unii tineri îţi lasă pe mormântul din pere lachaise
trandafiri şi prezervative
şi-atunci mă gândesc că aş putea veni acolo doar ca să-ţi şoptesc
open the doors cu pletele de anticrist morrison
and light my fire!

Rock Flori şi Iarbă

Anca,
Tu ştii că n-o să arăţi niciodată
Ca Angelina Jolie
Fiindcă părul tău se îngraşă zilnic
Deşi îl speli în fiecare seară
Asculţi Coldplay cu Viva La Vida
Scrii poeme despre depresiile în care aluneci
Şi zâmbeşti la glumele mele
Iar eu
O să-ţi las, într-o zi,
un mesaj
Pe nisipul unei plaje
Aşezând pescăruşii, trandafirii şi marijuana
Astfel încât să deseneze, cu majuscule, cuvintele
ROCK , FLORI ŞI IARBĂ
Până când părul tău va străluci
Ca al Angelinei Jolie

SUNTEM DOAR NIŞTE BUMERANGURI ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU

Mă uit, plictisit, ca de obicei,la ştirile de la ora 19
Aceleaşi parcă în fiecare zi:
Violuri, inundaţii, jafuri armate,ce mă lasă întotdeauna rece

Tocmai când încerc să schimb canalul
Prezentatoarea anunţă un lucru care îmi atrage atenţia:
Undeva, într-un sat din România,
O fată de 9 ani, care locuieşte într-un grajd,
Nu a avut până acum jucării
Şi totuşi vrea să scrie un roman, cu titlul
"Alice vine în vizuina iepuraşilor"

Deşi părinţii ei sunt oameni simpli,
Trăsăturile feţei copilului sunt aristocratice
Ceea ce-l face pe reporterul ce o intervievează
S-o numească "Prinţesa scriitoare"


O văd cum stă pe câmpul pustiu,
Cu privirea aţintită undeva în depărtare
Şi mă gândesc la muntele de jucării, cumpărat de părinţii mei
Şi-atunci, dintr-odată, o avalanşă de idei
Se naşte în gândurile mele,
Aşa că iau caietul cu poeme şi scriu

Dacă aş fi un ocean, aş stinge incendiul
Care cuprinde biblioteca din Alexandria
Ploaie torenţială şi rece
Aş cădea peste toate autodafe-urile lumii

Aş vrea să fiu glontele de catifea din arma lui Kurt Cobain
Şi, mai ales , o saltea imensă şi moale
Aşezată lângă blocul de pe acoperişul căruia
Se aruncă o tânără părăsită

Uneori visez că pot face din fiecare mitralieră o chitară
La fel ca tânărul acela din Columbia
Care, în semn de protest
Împotriva exploziei unei bombe
Plasate într-o discotecă,
A întins câteva corzi pe un Kalasnikov
Încercând să cânte "Imagine", piesa
Peacemaker-ului Lennon

Apoi merg la mormintele lui Shakespeare şi Eminescu
Ca să nu las să se stingă lumânările ce ard la căpătâiul lor

Alteori îmi imaginez că, în România de azi,
Unde unii scot mii de euro din bancomate
Iar alţii câţiva lei din pământul neroditor
Sunt un miliardar în dolari
Ce cumpără un Mall plin de jucării
Pentru copiii ignoraţi de Moş Crăciun
Şi construieşte adăposturi
Cerşetorilor care se aşează, în zilele geroase de iarnă,
Pe capacele canalelor din care ies aburi calzi

Însă ştiu că mâine va fi încă o zi
Când voi ieşi pe străzile triste ale Bucureştiului
Ca să-i urăsc pe cei din jurul meu
Îngreţoşat de feţele lor cenuşii şi inexpresive


Şi totuşi, poate că nu peste mult timp
Într-o dimineaţă însorită de primăvară
Le voi strânge mâinile tuturor oamenilor
Pe care-i voi întâlni,
Spunându-le:

Noi nu suntem staruri
Looseri
Manelişti
Homosexuali
Mineri
Sau poeţi

Noi suntem doar nişte bumeranguri identice
În mâinile calde ale lui Dumnezeu

INTERVIU CU PEACE MAKER-UL ADOLF HITLER

Bună ziua, domnule Hitler!
Mă bucur să vă întâlnesc
Şi vă mulţumesc pentru că-mi oferiţi şansa
De a vă adresa câteva întrebări
În numele tuturor celor care vă iubesc

Pentru început, am înţeles
Că una dintre pasiunile dumneavoastră
Este cultivarea ghioceilor
Ce anume vă atrage la florile acestea delicate?

Nu vă pot da un răspuns lămuritor, din păcate.
E adevărat că în zilele când sunt foarte trist
Singurul lucru pe care îl fac este să mă aşez pe un fotoliu
Ca să miros , ore în şir, un buchet de ghiocei,
Acoperiţi de roua dimineţii
Probabil că albul lor îmi aminteşte
De cel al umerilor goi ai unei tinere berlineze
De care eram îndrăgostit în adolescenţă
Şi căreia i-am trimis multe scrisori de dragoste

Vă plac scrisorile de dragoste?

Da, şi poeziile romantice, care predispun la reverie
Pe sub coroanele castanilor
De fapt, la 22 de ani am publicat un volum cu poeme de dragoste
Încercând să-mi conving cititorii că ura de rasă şi violenţa
Nu au ce căuta în lumea noastră de azi
Şi că trebuie să-i ajutăm pe oameni să devină liberi

Interesant. Şi o altă pasiune?

Îmi place mult să lansez în aer porumbei albi
Fiindcă simt că nimic altceva nu poate simboliza mai convingător
Pacea şi prietenia dintre popoare
În rest, încerc să pictez icoane pe sticlă pe care le dăruiesc evreilor întâlniţi pe stradă
Spunându-le că, poate, într-o zi, zâmbetele sfinţilor din ele îi vor face fericiţi

Într-adevăr, un gest înduioşător
Ştiţi , acum, când vă privesc, mi se pare că arătaţi ca un bunicuţ simpatic şi inofensiv,
Ce-şi plimbă nepoţeii prin Cişmigiu
Aţi putea fi chiar bunicul meu!
Cuvântul "Auschwitz" vă spune ceva?

Nu , absolut nimic.Îl aud, acum, pentru prima oară.Ce-i cu el? Ce numeşte?

Lucruri dintre cele mai banale
Un parc de distracţii şi jucăria preferată a copiilor de peste tot
Mi-aţi putea spune dacă aţi simţit, cumva, vreodată, nevoia de a agresa pe cineva
Eventual, de a-l supune celor mai groaznice torturi?

Nu, niciodată, bineînţeles! Eu mă consider, şi sper că-mi veţi ierta lipsa de modestie,
Unul dintre cei mai mari umanişti ai epocii mele

Nu pot decât să vă dau dreptate
Cam astea sunt lucrurile pe care voiam să le aflu
N-aş vrea să vă plictisesc , aşa că mă retrag
Nu însă înainte de a vă spune că am o mică surpriză, plăcută, sper, pentru dumneavoastră
Permiteţi-mi să vă ofer acest ghiocel, cules cu puţin timp în urmă dintr-o tranşee, de lângă un copil evreu , omorât prin gazare, la ordinul unui tip ce poartă o mustaţă ciudată

Vă mulţumesc , a spus Hitler, ştergându-şi, uşor obosit, ramele ochelarilor
În timp ce afară începuse să ningă

Cuvintele sunt mai frumoase decât tine, Hollywood!

Dragă Hollywood, bordel plin de icoane!

Eu am o cameră mică, unde pereţii sunt murdari

Şi gândacii mişună, nestingheriţi, peste tot

Totuşi sunt fericit

Fiindcă aici pot să fac lucrul care îmi place cel mai mult:

Să ascult muzică

Deschid din când în când o carte

Citesc câteva pagini

Apoi încerc să scriu un poem

Nu am o vilă somptuoasă cu piscină

Nici un elicopter sau o amantă cu buzele siliconate

Doar o icoană mică, prăfuită şi albastră

Pe care, dacă îmi aduc bine aminte,mama

Mi-a aşezat-o,într-o zi, pe un perete

Eu nu vreau să te arunc în aer

Sau să fur o armă ca să merg cu ea pe străzile tale

Vânându-ţi starurile de 2 bani

Mă gândesc numai că, probabil,

Pe toate Oscarurile oferite de tine aş putea , eventual, urina

Ca şi pe icoanele ,inclusiv Marilyn Monroe şi James Dean,

Care sunt atât de virtuoase, încât ar putea preda lecţii de orgie

Chiar şi "studentelor" de pe centură

Noi 2 suntem incompatibili ,

Hollywood, bordel plin de sfinţi şi îngeri albaştri

Incompatibili ca un Nobel şi un Oscar

Hârtie igienică sunt trandafirii tăi

Iar eu n-aş da pereţii mei trişti în schimbul milioanelor de fani ai lui Brad Pitt

Cărora le spun că, pentru mine,cuvintele sunt mai frumoase decât strălucirea ta, efemeră ,sper

O BEŢIE, ÎN NOAPTEA DE REVELION, CU DAN SOCIU

Sociule,
După ce ţi-am citit poemul ăla
Cu femeia bătută,
Şi compătimită,
La etajul 8,
De un pescăruş
Am fost fericit o zi întreagă
Am înţeles, atunci
Că e unul dintre cele mai fine
Texte ale poeziei române
Dacă n-aş fi ştiut că e al tău
M-aş fi gândit că îi aparţine unui Bacovia
Într-o zi de inspiraţie maximă
Poetul despre ale cărui versuri,
Sorescu spunea că fiecare dintre ele
Trece prin urechile acului


Într-o zi am cumpărat
O revistă literară
Unde cineva spunea că tu eşti
Cel mai timid poet al douămiiştilor
Ţi-am văzut fotografia pe coperta "Cântecelor"
Şi asta m-a ajutat să te recunosc
Pe stradă
Cred că era în după-amiaza aia
A mitingului organizat de Băsescu
La care te grăbeai să ajungi
Purtai o jachetă verde
Şi păreai stânjenit
De privirile mele insistente


Cred că noi doi semănăm destul de mult
Suntem la fel de sensibili
Şi avem în comun felul în care
Ne îndrăgostim nebuneşte
De cele mai penale curve

Uneori vreau să ne întâlnim
În noaptea de Revelion
Şi să cumpărăm 2 sticle mari de vodcă
Pe care să le facem poştă
Pe o plajă pustie
Până când devenim mangă
Am visa Nobelul pentru literatură
Doar ca să uităm că suntem
Numai 2 rataţi jegoşi
Pe care toţi vor să se pişe


Sunt dimineţi când vreau
Să deschid computerul
Sperând c-o să citesc încă un poem genial
Scris de tine

Sociule, poet nenorocit
Cu sufletul unui pescăruş flămând
Snopit în bătaie
Şi compătimit , de undeva
De la etajul 8,
De o femeie

SCRISOARE DE DECEMBRIE PENTRU SOLDATUL NICHITA

Soldat Nichita!
Îţi scriu o scrisoare,
Azi 19 decembrie 2008
Într-o după amiază însorită,
În KFC-ul din Piaţa Romană
Sorb încet dintr-o sticlă de Pepsi
Şi versurile îmi vin repede,
unul după altul
Ca şi cum poezia mea se ascunde
În lichidul asta mult prea dulce
Aşa cum cuvintele tale sunt înecate în mare

Sper să-ţi placă rândurile astea

Mi-ar fi plăcut
să te cunosc , bătrâne
Dacă m-aş fi născut mai devreme
Poate că m-ai fi invitat
la tine acasă, în Piaţa Amzei
Iar eu ţi-aş fi adus
primul meu volum de poezie
Tu, citindu-l cu un zâmbet
Te-ai fi prefacut că nu observi
Cât de mult te-am plagiat


Aşa, însă, nu pot decât
să mă uit în fiecare noapte
La cele 40 de minute de interviu
Salvat în computerul meu
Eşti aşa cum mi-am imaginat:
Cald, trist şi lipsit
de preţiozităţile snobilor

Ce păcat că nu te-am întâlnit
niciodată, bătrâne!
Mă întreb ce fel de poezie
ai putea scrie
În România de azi
Unde Mall-urile se construiesc
pe mormintele îngerilor
Iar prezervativele se vând mai bine
Decât "În dulcele stil clasic"


Probabil că ţi-ai păstra umorul
Şi ne-ai spune, nouă,
celor adunaţi în jurul tău:
Ei vor fi patroni şi vedete toată viaţa
Noi vom fi poeţi toată moartea!

Înger al coniacului de pe You Tube
Cui mai predai azi lecţii despre cub?

Nu-mi rămâne decât să-ţi spun
Că, uneori,visez
O dimineaţă de toamnă
În care salvez cuvintele din mare
Apoi, la apelul de seară
Când Poezia strigă numele tău
Îi răspund:
Soldatul Nichita
Absentează momentan
Cât o elegie
El a plecat
Spre cele 116, 2401, 550739
De necuvinte

Ai dispărut prea devreme
Şi nu ne-ai lăsat
Nici măcar ID-ul de mess,
Soldat Nichita

Noi nu ne vom întâlni niciodată
General Nichita

ROMÂNIA 2008, ÎMI PARE RĂU, AZI ÎŢI DAU TOATĂ SCÂRBA MEA

Zilnic vacarmul străzii m-asaltează
Parcă-s vânat de iureşul de roţi
Greţoase feţe, scutul poeziei
Mă apără, cu visele-i, de toţi


Înconjurat de muzici "Fără număr!"
Ascult, fără să vreau, copii de aur
Ce-au carduri VISA, vile, limuzine
Şi fac, cu dansul din buric, tezaur


Încă o zi, violuri şi dezastre
Ce-or să mă facă să mă-ntreb mereu
Sunt prea multe biserici aici, jos
Şi-acolo, sus, nu-i niciun Dumnezeu?


Naivii urcă dealuri pe genunchi
Cerşind minuni din sfintele icoane
Turmele blonde de staruri show-biz
Câştigă pe-un playback 5 silicoane


Mai bine fotbalist, sau poate-actor
Să fii în România lui B.Gigi
Te-ar invita în somptuos palat
Cel ce-are-IQ-ul mare cât al mingii


Mall-ul e templul zeiţelor Playboy
La care se-nchină prea mulţi, nătăfleţii
De-ar şti visătorii să facă şi sex
Să se nască, pe străzi, doar poeţii!


În frenezia de imagini topless
Unii se scaldă-n căzi cu şampanii
Alţii aşteaptă, zilnic , în poartă
Pe cea plecată în caldele Spanii


Cântă cerşetorii pentru-o pâine-amară
E full în Mc Donalds, încă un meniu
Spală, azi , parbrize, puşti de 7 ani
Doar cu lacrimi calde dintr-un ochi pustiu


Pe scena "de centură" sunt actorii
Cu replica "Români, să trăiţi bine!"
E-o tragicomedie piesa asta
De agramaţi ce schimbă azi destine


"N-aruncaţi gunoiul, din el se fac show-uri!"
Mâine-n manuale intră "Paraziţii"
Notorietatea se măsoară-n nuduri
Visul lui Nichita moare în tranziţii


Pierdut printre mai "Mici" sau "Mari Români"
Primesc ratarea ca pe un trofeu
Îşi cumpără baronii înc-un iaht
Ceilalţi abonamentul de troleu


Conspiră, Universul, ca-n Coelho
Doar pentru vampe, traficanţi de drog?
În avalanşa fufelor cu jeep-uri
Numai speranţa mea nu e en-vogue


Eu ştiu că sufletul tău, România
E-un bocet de nai , cu Zamfir
Şi totuşi "Schimbarea la faţă", visată
În ce viaţă voi putea s-o admir?


Rămân să trăiesc bine în acest strâmt decor
Văzând cum "Genialii", cântând, chiar mâine mor
Se-ntorc, grăbiţi, timizii, să ardă în ţărână
Departe de o Românie ce azi e doar o stână


Eşti ţara plină de contraste
Cu "Dilematici" şi analfabeţi
Îţi dau azi toată scârba mea
Fiindcă nu meriţi nici să ai poeţi

ANCA

Dacă, într-adevăr, Dumnezeu există
atunci înseamnă
că oamenii sunt atât de urâţi
fiindcă El era îngrozitor de plictisit
când i-a creat


Te întâlnesc în fiecare vară calmă
pe-aceeaşi plajă însorită
acolo unde îi pictezi
pe cei care dansează pe valuri


Şi de fiecare dată
vreau să mă apropii de tine
ca să-ţi spun:
Cel de Sus era extrem de fericit
în prima zi a vieţii tale