În salata oriental-slavă numită poporul român nevoia de poezie e semnul după care recunoşti originea unor oameni la fel ca părul blond şi ochii albaştri ai altora. M-a mirat enorm cât de mult seamănă Cristian Popescu cel mai mare poet român (în afară de marele rus Nichita Stănescu), cu Rilke unul dintre cei mai mari poeţi ai lumii şi asta m-a făcut să mă gândesc la emisiunile la care nu prea mă uit în care oameni din aceeaşi familie, poate chiar fraţi gemeni se revăd într-un platou de televiziune după zeci de ani. Prostia cu originea latină sau măcar o parte din ea ar trebui să dispară din manualul de istorie.. Picatul la bac e turcul cu sabie, jeep şi piţipoancă, ţaţa şi jupânul din Caragiale sunt orientalii în rest locul din care venim trebuie căutat în altă parte. Baiazid şi nu Traian ar trebui să fie părintele de la care se revendică unii români. Într-o lume nouă în care istoria se rescrie "pe bune" cehii şi slovacii trebuie să devină o parte a ADN-ului românesc.
