Stau pe fotolii vechi
femeile trecute
Paiaţele vopsite cu
ochiul criminal
Obscen chemând clienţii
cu gesturile mute
În clinchet de cercei cu
pietre şi metal
La mese verzi aruncă
jetoane jucătorii
Cu feţe fără buze şi
guri care n-au dinţi
Şi degete în febră
se-agită căutând
Într-o poşetă goală
sau printre sâni fierbinţi
Pe un tavan murdar un rând
de candelabre
Lumina îşi aruncă şi
jos sunt lămpi cu gaz
Şi totul se revarsă
peste poeţi celebri
Veniţi ca să vâneze o
clipă de extaz
Aşa-i tabloul sumbru
dintr-un coşmar nocturn
Sub ochii minţii mele
încet desfăşurat
Când undeva-ntr-un colţ retras şi taciturn
Invidiindu-i rece chiar eu
m-am strecurat
Dorind să simt şi eu
fiorul lor pervers
Funebra veselie a târfelor
bătrâne
Negociind pe faţă şi
fără vreun regret
Onoarea, frumuseţea şi
tot ce le rămâne
Şi inima mea între
invidie şi milă
Nu ştie ce s-aleagă
văzându-le căderea
Spre care ei aleargă
zilnic neobosiţi
Ca să-i prefere morţii
doar iadul şi durerea
