Auzeam vitrinele sparte ale Vestului
pierdut în cartierul meu din Est
Capitale înecate în ţăndări
tsunami de cioburi lovind Parisul, Madridul, Londra
sticlă zdrobită sub tălpile goale ale săracilor Occidentului
magazine jefuite ca-n Evul Mediu
când intrau barbarii în marile cetăţi
Fusese spartă o vitrină la Piaţa Unirii
şi vandalizată, ocupată, jefuită de vopsea
o bancă la marginea trotuarului
valul de violenţe cutremura România
Cu ce ambiţii mari începusem să scriu o carte
îi alesesem şi titlul
când după o căutare pe net am văzut că un suedez
scrisese deja una asemănătoare : "ferestre şi pietre"
şi primise pentru ea un Nobel
Când strada e mică biblioteca e mică şi ea
Aceeaşi poveste: întârzierea
papagalii în trei culori care imită, care cântă fals
în timp ce dincolo bubuie tunurile
Acolo unde strada e mică biblioteca e şi mai mică
Doi pitici de circ unul deasupra altuia
în aceeaşi groapă
fără net, fără căutări, fără viitor
