Cum ar fi scris Eminescu dacă n-ar fi citit poezii în limba germană? Poate la fel ca in tinerețe cînd citea doar Alecsandri. Mai târziu pleacă în străinătate, descoperă cultura germană și devine Eminescu pe care îl știe toată lumea. Ajunge să citești două versuri din Goethe: ''Bleibe, bleibe bei mir, /Holder Fremdling, süße Liebe'' adică ”Rămâi, rămâi la mine/ Frumoasă străină, dulce iubire” ca să crezi că ai citit versuri de Eminescu traduse în germană. Mai lipsește doar o singură literă de la începutul versurilor :”O, rămâi, rămâi la mine/te iubesc atât de mult” ca să înțelegi de unde vine toată muzica superbă din poezia lui. Atâția ”analiști” ai poetului național înjurându-l sau lăudându-l să nu fi înțeles de unde vine Eminescu chiar dacă articole despre ei doi s-au mai scris fără să fie vorba în ele despre vocea frumoasă a poetului german? Limba germană cu topica ei ciudată prea puțin cunoscută românilor ”latini” e un cântec care sună nemaipomenit în română, o muzică diferită de poezia franțuzească pe care a citit-o mai târziu Arghezi. ”S-aduc cu tine îmi e toată fala” scrie Eminescu într-o poezie despre Shakespeare, poate împingându-ne ușor viclean spre o sursă falsă. El ”aduce” puțin și cu Goethe sau numai cu el. Un fel de ”formă” împrumutată care a creat mai târziu un ”fond” românesc . Sau poate că eu un om care a citit prea puțin ar trebui să mă ”documentez” mai mult.
