Pădurea nu mai are răbdare
aici în ținutul Moromeților
în poiana de altădată
doar golanii în treninguri
citesc în laptopuri și telefoane
pârâul a secat cu toate fetele frumoase din el
haite de câini colindă satul în noaptea de Anul nou
și înroșesc șoselele sub coloana mașinilor
din care urlă maneaua
Biciul împletit în 6 sau în 8 nu mai trosnește
mâna mică atingând cu o sorcovă
părul alb al bunicilor pentru câțiva lei
Toate dispar sub salcâmul tot mai tânăr
născând alți salcâmi mai mici
ca lovit de o secure
care scoate din el peste noapte
alte ramuri și alte frunze
ocupând tot satul
În care doar pădurea e viitorul
în care doar pădurea scrie istorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.