Poezia
e un colţ de fereastră pictată
Al
bisericii văzute din piaţă
După
ea: cenuşiu şi-ntuneric
Asta
cred inculţii o viaţă
Dar
dacă ai intra măcar o dată!
În
faţa altarului sfânt să te-nchini
Pereţii
cu poveşti, icoane
S-ar
umple de lumini
Pentru
ochii tăi un loc potrivit
Care
te-a apărat, te-a clădit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.