Români în seriale turceşti

Mă uit din când în când câteva secunde la seriale turceşti şi mi se pare că văd români care vorbesc în limba turcă. E ciudat că recunosc nu doar multe feţe nemaipomenit de familiare cu priviri reci şi crunte ca ale golanilor români ci şi câteva  femei frumoase cu păr negru, ten alb  şi ochi inteligenţi ca ai intelectualelor românce. Uitându-te la seriale turceşti verifici teoria "cumană" şi simţi că nu mai e nevoie de niciun test ADN care să te ajute să stabileşti originea măcar a unei părţi a poporului român. Ş-ul scrâşnit din finalul înjurăturilor româneşti pare să vină direct din Mama Turcia.
  Îmi vine în minte piesa "Răceala" a lui Marin Sorescu în care un sultan era interesat de poezie şi le cerea  supuşilor să-i spună ce cred despre fiecare nouă poezie pe care o scrisese. Doar astăzi îi înţeleg ironia subtilă şi îmi aduc aminte şi ce spunea Cioran că a lăsat în urmă Imperiul Otoman: pustiu şi întuneric.