Seceta a ucis orice boare de vânt
Soarele s-a topit și a curs pe pământ
A rămas cerul fierbinte și gol
Ciuturile scot din fântână nămol
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri
miercuri, august 18, 2021
sâmbătă, august 14, 2021
sâmbătă, iulie 03, 2021
duminică, iunie 20, 2021
miercuri, iunie 16, 2021
marți, februarie 16, 2021
joi, februarie 11, 2021
joi, ianuarie 21, 2021
97 de ani de la moartea lui Lenin. Fără el n-ar fi existat Nichita Stănescu.
duminică, noiembrie 08, 2020
Afro-comuniştii câştigă în America
 |
Comunismul nu moare. el veghează şi face planuri pentru viitor- Richard Nixon
sâmbătă, august 08, 2020
sâmbătă, aprilie 04, 2020
duminică, martie 29, 2020
miercuri, martie 25, 2020
marți, martie 24, 2020
duminică, martie 15, 2020
joi, decembrie 19, 2019
duminică, octombrie 13, 2019
vineri, octombrie 11, 2019
Diferența dintre un oraș occidental și un oraș românesc
Cum să mă mai întorc în România? Nu mai pot să trăiesc fără poezia bulevardelor și a străzilor înguste-Emil Cioran
vineri, octombrie 04, 2019
Țiganii și ”discriminarea”
”Fugi, Lună!
Dacă vin țiganii
Fac din inima ta
Coliere și inele albe! ”
(Federico Garcia Lorca)
sâmbătă, august 24, 2019
joi, iulie 25, 2019
miercuri, iulie 24, 2019
joi, iunie 06, 2019
duminică, mai 12, 2019
Dimitrie Cantemir despre ”războinicii” români
Curaj deosebit înainte de bătălie și tot mai puțin după ce ea începe.
duminică, aprilie 28, 2019
joi, noiembrie 01, 2018
luni, octombrie 22, 2018
marți, octombrie 02, 2018
duminică, septembrie 30, 2018
vineri, septembrie 28, 2018
duminică, septembrie 16, 2018
vineri, august 17, 2018
luni, august 13, 2018
vineri, iunie 01, 2018
miercuri, mai 30, 2018
joi, mai 24, 2018
Lui Cupidon-traducere din J.W. von Goethe
Cum îmi spuneai copil viclean şi fără casă:
"Vreau numai două ore la tine să rămân"
Dar n-ai plecat atâtea nopţi şi zile
Şi-acum m-arunci în stradă de parc-ai fi stăpân!
M-ai alungat de unde trăiam în largul meu
Acum dorm pe pământ în nopţile de chin
Flăcări începi s-aprinzi pe vatra mea mereu
Şi lemnele de iarnă şi braţul meu puţin
Mi-ai rătăcit prin colţuri şi lucrurile-n casă
Le caut ca un orb şi-am devenit nebun
Trăiesc într-un vacarm dar tot mă tem copile
Că mâine ai să-mi spui "nu vreau să mai rămân"
marți, mai 22, 2018
Cântec de seară-traducere din J.W. von Goethe
Peste culmi de munţi
valuri de tăcere
vârfuri de copaci
fără adiere
cântecul de păsări
în păduri se stinge
neliniştea ta
şi tu vei învinge
duminică, aprilie 22, 2018
La capătul liniei (1982)-un film cu Mircea Albulescu
Tot ce a fost mare în istoria poporului român a fost străin. Polonezul Mircea Albulescu nu avea cum să aibă prea mulţi fani aici în Balcani unde doar marii comici, poate şi ei străni cu sânge grecesc sunt opriţi pe stradă ca să dea autografe.
miercuri, martie 28, 2018
vineri, martie 16, 2018
miercuri, martie 14, 2018
duminică, martie 04, 2018
miercuri, februarie 14, 2018
miercuri, ianuarie 31, 2018
luni, ianuarie 22, 2018
duminică, ianuarie 07, 2018
duminică, noiembrie 26, 2017
Doamna Stela Popescu- Basarabia curată
În anii 50 comuniștii dădeau marilor actori ajunși la o anumită vârstă, titlul de ”artist al poporului”. ”Poporul”, lozinca atât de dragă comuniștilor, zidul după care ei s-au ascuns până în 89 intra și în cultură. Mai târziu în anii 80 dacă îmi aduc bine aminte s-a renunțat la acordarea unui titlu care mai degrabă dezbina poporul român. Doamna Stela Popescu, prea tânără în anii 50 ca să fie numită o artistă a poporului, ar merita să primească astăzi acest titlu curățat de orice atingere murdară a propagandei comuniste. Doamna Stela Popescu a fost o actriță imensă și care a ales poate chiar cu un fel de modestie să-și trăiască viața și cariera în genul mai ușor al teatrului de estradă. Roșul, culoarea părului ei și culoarea vieții poate că nu era ales întâmplător. Stela Popescu a fost o explozie de viață pe scenă și în afara ei , un om cu o energie fantastică , arătând pe dinafară cu vreo 30 de ani mai tânără și care totuși pe dinăuntru avea 81 de ani. Bunătatea și căldura ei veneau din lumea intelectualului de sat basarabean și tot ce lasă ea în urmă e tocmai diferența imensă dintre partea curată a Basarabiei și lumea balcanică a României.
duminică, noiembrie 05, 2017
Mortul glumeț-Charles Baudelaire
Într-un pământ mai umed printre melci
Mormântul
am să-mi sap pe sub un mal
Să-ntind
comod scheletul meu bătrân
S-adorm
uitând ca un rechin în val
Urăsc
și testamente și sicrie
Nu
vă cerșesc o lacrimă măcar
Din
groapă, viu, mai bine chem toți corbii
Să-mi
sfâșie, sub cer, corpul murdar
Prieten
doar cu viermii surzi și orbi
Însângerate
resturi le ofer
Ei
filozofi născuți din putrezire
Fără
regret le vor înghite, sper
Și-am
să le spun de ce nu scot un urlet
Când
n-am fost viu și n-am avut un suflet
duminică, octombrie 22, 2017
joi, octombrie 12, 2017
luni, octombrie 09, 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)