Jocul - traducere din Charles Baudelaire

Stau pe fotolii vechi femeile trecute

Paiaţele vopsite cu ochiul criminal

Obscen chemând clienţii cu gesturile mute

În clinchet de cercei cu pietre şi metal

La mese verzi aruncă jetoane jucătorii

Cu feţe fără buze şi guri care n-au dinţi

Şi degete în febră se-agită căutând

Într-o poşetă goală sau printre sâni fierbinţi

Pe un tavan murdar un rând de candelabre

Lumina îşi aruncă şi jos sunt lămpi cu gaz

Şi totul se revarsă peste poeţi celebri

Veniţi ca să vâneze o clipă de extaz

Aşa-i tabloul sumbru dintr-un coşmar nocturn

Sub ochii minţii mele încet desfăşurat

Când undeva-ntr-un colţ retras şi taciturn

Invidiindu-i rece chiar eu m-am strecurat

Dorind să simt şi eu fiorul lor pervers

Funebra veselie a târfelor bătrâne

Negociind pe faţă şi fără vreun regret

Onoarea, frumuseţea şi tot ce le rămâne

Şi inima mea între invidie şi milă

Nu ştie ce s-aleagă văzându-le căderea

Spre care ei aleargă zilnic neobosiţi

Ca să-i prefere morţii doar iadul şi durerea