Cioran spunea că e un "poet celt", Labiş părea un asiatic născut în Moldova, Arghezi avea o mamă unguroaică. Ei şi alţii ca ei aproape "străini cu acte în regulă" născuţi în România au devenit cei mai mari scriitori români. Aici într-un popor care pare pentru totdeauna corigent la limba română. De la ambasadori şi până la fotbalişti, străinii predau o lecţie de limbă română românilor. Dacă primul text scris în limba română (Scrisoarea lui Neacşu 1521) a apărut cu o întârziere de aproape un mileniu faţă de alte limbi şi dacă atâtea mesaje postate de români conţin şi astăzi incredibile greşeli de scriere s-ar putea ca sângele străin al atâtor scriitori români să-i fi ajutat nu doar să scrie ci şi să scrie foarte frumos. Urechea muzicală a străinilor a avut o singură problemă : uneori au scris atât de bine încât au devenit intraductibili şi nu din vina lor. Cei mai cunoscuţi străini ai literaturii române au fost:
Eminescu-un străbunic rus
Nichita Stănescu-o mamă rusoaică
I.L. şi Mateiu Caragiale-greci
Alecsandri-grec
