E vremea monștrilor, Nichita
e vremea telefonului care detonează de la distanță lumea
e vremea mării pline de droguri
e vremea cardurilor clonate
e vremea tancului
e vremea ta
E vremea romanului
a săracilor cu sacii plini cu sticle goale
e vremea locotenenților
Ca un rocker american trebuia să dispari
fugind de celebritate
și scriind sub poduri
Dezgropând, săpând cât mai adânc
și dând capacul la o parte
ce ar găsi cineva?
Doar pietre?
banii?
cămașa de soldat și toate stelele?
îngerii?
coroana?
locotenenții?
O cutie în altă cutie
7 cutii scoase una din alta
și un cântec
Prin tot orașul
până dincolo de poduri
până acasă
