Mortul glumeț-Charles Baudelaire

Într-un pământ mai umed printre melci

Mormântul am să-mi sap pe sub un mal

Să-ntind comod scheletul meu bătrân

S-adorm uitând ca un rechin în val

Urăsc și testamente și sicrie

Nu vă cerșesc o lacrimă măcar

Din groapă, viu, mai bine chem toți corbii

Să-mi sfâșie, sub cer, corpul murdar

Prieten doar cu viermii surzi și orbi

Însângerate resturi le ofer

Ei filozofi născuți din putrezire

Fără regret le vor înghite, sper

Și-am să le spun de ce nu scot un urlet

Când n-am fost viu și n-am avut un suflet

Sufletul vinului-traducere din Charles Baudelaire

Cânta în noapte vinul la o masă:

„Ca unui frate azi dezmoştenit

Din închisoarea mea de sticlă

Lumina dintr-un cântec îţi trimit

Ca să mă nasc cu suflet şi parfum

Ţi-a stors pe dealuri soarele puterea

Nu-ţi uit sudoarea, truda şi acum

Oricât mă bei nu ai să simţi durerea

Fiindcă în cel răpus de munci îmi place

Pe gât să îi alunec strop cu strop

În pieptul cald să îmi găsesc mormânt

Şi nu în pivniţi reci să mă îngrop

Din mine iei speranţă, fericire

Şi-un cântec vesel de duminici

Aşează-ţi coatele pe-o masă

Ca să mă bei, să mă glorifici

Femeii tale îi aprind privirea

Redau copilului culoarea, forţa

Şi muşchii lui în lupta grea cu viaţa

Vor fi ca ai atletului cu torţa

În tine cad ca o licoare sfântă

Magic grăunte semănat de-un zeu

Să crească din unirea noastră Poezia

O floare rară pân-la Dumnezeu !”