Nietzsche : strada

 

”Marile probleme se întâlnesc în stradă”

Piatra

 

Stau sub o piatră câteodată seara

undeva în camera mea

neînstare să mai scot niciun cuvânt

Piatra care m-a apăsat toată viața

o simt doar astăzi

aruncată de undeva peste mintea mea

care a mărit tot ce-a fost rău

și-a micșorat tot ce-a fost frumos

Piatra asta fără de care aș fi ieșit din toate gropile

ca să ajung până la capătul lumii

piatra asta crescută odată cu mine

peste toate poveștile mele

piatra asta care nu m-a strivit niciodată

Camionul condus de Albulescu în ”Cursa” 

îmi vine în minte

un monstru pe 8 roți

trecând prin sate frumoase din Ardeal

ca să transporte ceva spre nord

Aud câteodată prin fereastra deschisă

roțile camioanelor peste șoseaua de lângă casă

și fiecare șofer are o șapcă verde, un pulovăr roșu

și pantalonii pătați de benzină

O coloană de camioane

care lasă în urmă câmpurile goale

și casele tăcute, părăsite

sub copacii care foșnesc în noapte