Văd doar trecutul
ghicesc doar trecutul
doar trecutul meu
Dezgrop
dezgrop totul și mă ascund
Joc de alba-neagra timpul
cu trei piese rotunde
din care aleg doar trecutul
și-l dau pe față
și-l ascund în buzunar ca să scriu despre el
Trei cărți pline cu trecut și după ele o pauză lungă
o mașină abandonată într-un cîmp
ca după ciocnirea de un copac
sau după un incendiu devastator
Benzina mea a fost trecutul
sărac, aproape pustiu
uscat ca un câmp între două sate
amintiri stoarse în trei cărți
și îngropate undeva într-o bibliotecă
M-am ascuns mereu
chiar și-atunci când nu cădeau bombele
un adăpost în Drumul Taberei
15 metri pătrați câte trei pentru fiecare carte
Am plecat dintr-o pădure în altă pădure
un om cu două gropi pe un dreptunghi din plastic
în care războiul e la fel
și muzica lui mișcă doar șoldurile
acordeon de nuntă și înmormântare
sunând până dimineața
Totul vine dintr-o cutie cu pixuri
din biblioteca tatălui meu profesor de istorie
Mari bătălii din istoria lumii
Trecute vieti de doamne și domnițe
cartea lui preferată
cuvinte mari de care a râs o lume întreagă
Am citit doar istorie nu SF
metal prea rece pentru mintea
cu ochii mereu în urmă
Viitorul a fost prea mare pentru cutia mea cu pixuri
aruncată, lăsată undeva sub un pământ tare, uscat
între două dreptunghiuri albe
