Tot ce a fost mare în istoria poporului român a fost străin. Polonezul Mircea Albulescu nu avea cum să aibă prea mulţi fani aici în Balcani unde doar marii comici, poate şi ei străni cu sânge grecesc sunt opriţi pe stradă ca să dea autografe. Privirea lui înecată în tristeţea şi ferocitatea Nordului merita să apară pe ecranele cinematografului chiar dacă el nu avea nicio replică în film. Unul dintre cele mai bune roluri ale lui a fost în "La capătul liniei" film făcut după un scenariu care fură aproape scenă cu scenă, mutând-o într-un decor de provincie românească, povestea din "The scarecrow" cu Al Pacino şi Gene Hackman, ultimul un Albulescu mai senin şi la fel de puternic. E ciudat să-l vezi pe Mircea Albulescu jucând un muncitor bătrân, un nea Crişan fost deţinut proaspăt eliberat când el era născut pentru roluri de aristocraţi scriitori care să apară la masa lor de scris, ţinând între degete o pipă şi având în spate biblioteca plină de cărţi. Chiar şi aşa prezenţa lui are o forţă imensă în fiecare scenă într-un film superb realizat în care cenuşiul lumii fabricilor comuniste e arătat poate mai bine decât în oricare alt film românesc. Astăzi după ce am văzut şi revăzut atâtea comedii cu mari actori puşi să joace roluri pline de un umor ieftin şi "popular"caut filme cu Mircea Albulescu. Din păcate cred că nu întâmplător puţine au fost postate pe internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.