Era mereu dimineaţă
adusă, cerută în cântece şi cărţi
erau peste tot "dimineţi cu ferestre deschise şi săgeţi de cocori"
după-amiaza însorită era trasă, turnată în fiecare film
oamenii muncii nu trebuiau să cadă-n depresii
În nopţile din 84-89 cincinal al tristeţii
cu planul ei realizat şi depăşit
şi mai ales farmaciile erau goale
Eram pierdut în bezna cu lumânări
şi becuri aprinse brusc şi ecranul televizorului
cu raţia lui zilnică: o oră "cu" şi o oră "despre"
recitări şi muzică de coruri
solemne ca pentru o înmormântare
Pâinea era neagră, circul cenuşiu,
steagurile ar fi trebuit coborâte în bernă
dar poezia era "solară" într-un singur clan sărac şi speriat
cu locotenenţi, comandanţi de unităţi şi detaşamente
visând marea lovitură, simţind-o în sânge tot mai aproape
eram un rocker născut într-un taraf cu milioane de membri
şi tristeţea venea dintr-un singur loc
adusă, livrată, feliată direct prin ecran
Urmăream circul bulgarilor
şi eram cinefil în ilegalitate în săli de 4 pe 5
loveau atunci fulgerător din piruete Bruce Lee şi Sora 13
spulberând armate întregi
JR, Bobby şi Pamela fugiseră din România
când ruginiseră secera şi ciocanul
şi cuvântul pentru sfârşit era interzis
Doar până la Târgovişte
doar până la plutonul cenzurând scurt în rafale
un discurs bâlbâit, un refren de afon, o pagină scrisă cu o mână de analfabet
