Cânta în noapte vinul
la o masă:
„Ca unui frate azi
dezmoştenit
Din închisoarea mea de
sticlă
Lumina dintr-un cântec
îţi trimit
Ca să mă nasc cu
suflet şi parfum
Ţi-a stors pe dealuri
soarele puterea
Nu-ţi uit sudoarea,
truda şi acum
Oricât mă bei nu ai
să simţi durerea
Fiindcă în cel răpus
de munci îmi place
Pe gât să îi alunec
strop cu strop
În pieptul cald să
îmi găsesc mormânt
Şi nu în pivniţi
reci să mă îngrop
Din mine iei speranţă,
fericire
Şi-un cântec vesel de
duminici
Aşează-ţi coatele
pe-o masă
Ca să mă bei, să mă
glorifici
Femeii tale îi aprind
privirea
Redau copilului
culoarea, forţa
Şi muşchii lui în
lupta grea cu viaţa
Vor fi ca ai atletului
cu torţa
În tine cad ca o
licoare sfântă
Magic grăunte semănat
de-un zeu
Să crească din unirea
noastră Poezia
O floare rară pân-la
Dumnezeu !”
