Uşor se mişcă apa
Spre un pescar la mal
În linişte priveşte
Un fir întins în val
El
vede dintr-odată
Cum
ape se despart
Şi-o
fată îi apare
Din
valuri ce s-au spart
Ea
îi cânta aşa:
"De
ce ne păcăleşti
Şi
ne ridici spre moarte
Cu
trucuri omeneşti?
Dacă
ai şti a noastră
Odihnă
din adâncuri
Ai
coborî acum
Fără
să stai pe gânduri
Chiar
Soarele coboară
Chiar
Luna cade-n mare
Şi
îşi ridică faţa
Şi
strălucesc mai tare
Nu
vezi tu cerul umed
Nu-i
simţi chemarea nouă
Faţa
nu îţi scufunzi
Într-un
ocean de rouă?"
Uşor
de-un val pescarul
Piciorul
şi-a lovit
Şi
inima îi bate
Ca
la un semn iubit
Ea
îi cânta mereu
De
Lună şi de Soare
L-a
tras pe jumătate
El
tot mai mult dispare
