În 22 decembrie 1989, dimineața, am ratat din fericire ocazia să folosesc Kalașnikovul și în afara poligonului de tir adică pe o țintă vie. Soldat într-o unitate militară din Ardeal, aveam în pistolul mitralieră muniție de război și trebuia să plec cu plutonul ca să oprim o manifestație care începea în orașul din apropiere. Venise atunci un ofițer sau un subofițer care cu o voce foarte hotărâtă spusese: ”băieți, să trageți în ei”! Tocmai când trebuia să ieșim din cazarmă din spate a venit știrea că Nicolae Ceaușescu fugise cu elicopterul și ne-am întors. Peste câteva ore poate același ofițer luase portretul cu Ceaușescu de pe un perete și-l aruncase la intrare pe post de șters bocancii. După câteva zile, de Crăciun, oamenii ne-au adus șorici și carne. ”Soldații noștri !” ziceau ei fără să știe ce s-ar fi putut întâmpla, impresionați de viața mai grea din timpul stagiului militar. Comedie, cu accentul pe a doua silabă, pur românească. Armata României întorsese încă o dată vitejește armele și luase ”la loc comanda” de la noii stăpâni. ”Fie la parade, fie la război / toți într-o grămadă /veseli mergem noi”!!!
