Bicicleta și vântul

Și vântul?

aici și vântul?

și el e Regele? și Excelența?

mort beat de bucurie

sărbătorind absența?

și pentru el sacul ăsta de box

aruncat în fiecare zi pe o bicicletă?

apăsat cu tot mai multă putere-n pedale

galere trase pe o mare

 

Cu două pedale cu una până la orizont

biciclist rulând pe un front 

cu mintea aruncată în urmă sub TIR-uri

poate c-o să rămân în amintire

Patzaichin de câmpie

atingând linia de sosire 

Vânătorul de șobolani - traducere din Goethe

 

Sunt cântărețul cunoscut

Pe străzi de șobolani temut

Dintr-un oraș vechi și frumos

Cântând pe șobolani i-am scos

 

Oricât de mulți sunt șobolanii

Născuți prea mulți mereu cu anii

Voi curăța locul viran

De-orice picior de șobolan

 

Atrag în cursă și pe-ai tăi

Copii neliniștiți și răi

Și oricât de sălbatici sunt

Îi iau și-i duc, basme le cânt

 

Prea prost crescuți sunt șoriceii ?

Băieți, fetițe, mititeii?

Cânt la chitară un acord

Și-arunc gunoiul peste bord

 

Sunt cântăreț plin de talente

Ademenesc și-adolescente

N-o să găsești un orășel

Fără o fustă-șoricel

 

Și chiar dacă-i prostuță rău

O jumătate-n cuplul tău

Tot se va-ndrăgosti subit

De cântecul din corzi vrăjit 

Dunărea în căști

Aici Urbanul poartă în suflet Turbanul. Modern, mare și mic, asortat la trening și jeep. Treizeci de ani m-a tras în țeapă, otravă în hrană și apă. Cu polițiștii chemați la miezul nopții parcând cu sirene în fața porții. Și fiecare părea un Tarkan luat de pe uliți cu un arcan. Înregimentați Mitocani în secții conduse de Regii-Sultani. Ceaușii cerând CNP-uri în fața ușii. Apartamentul spart ca o redută, petrecerea ei întreruptă. Și peste tot Dunărea mișcându-se-n căști, turbane pe valuri lăsate de oști. Dunărea-n căști în curți, metrou și autobuz bubuind la distanță ca un obuz. În Urban și-n Rural corturi ținând în vârf Semiluna intrând în eclipsă pentru totdeauna.

Cod roșu de ninsori

Cod roșu de ninsori

pentru 3-4 telefoane descărcate

pentru mulțimea de curți pustii

pentru linia neagră de la un capăt

pentru linia neagră de la celălalt capăt

Zăpezile de altădată așteptând să vină

copiii dispăruți

amintirea bătăii cu bulgări

în curtea școlii închise

turla bisericii scunde înfiptă în nămeți 

Nicio sanie trasă pe șosele

niciun om de zăpadă ridicat lângă o casă

S-au bucurat doar hoții de lemne

au strigat ”pârtie” doar vânzătorii

de benzină și securi de ultimă generație

pe care nu le-a vrut nimeni

A venit pădurea furată

și n-a vrut-o nimeni

Bătrânii au stat toată noaptea la gura sobelor

și au aruncat în foc toate cărțile de povești

Dimineața cenușa s-a întins parcă pentru totdeauna

 grea și strălucitoare

între roți și pământ

între zăpadă și soare

2015-2026

În lumea ca un cărucior

oamenii-coșuri criza nu-i arde

stomacul le e gânditor

pustiul e la mansarde

10 ani la Nichita 20 la Botta și Rilke

vitrine goale niciun pavaj

unii caută-n sticle

versul alții curaj

Să-și care viața cu portbagajul

din circul lor cu promoții

destin cântărind ambalajul

salivează oamenii-porții