.jpg)
Furtuna celor 40000 de vizualizări a pornit de la urmăritorii blogului Aripidevis în care proprietara lui mă inclusese și pe mine în urmă cu 20 de ani. Un blog cu subiecte religioase care mi-a preluat postarea viralizând-o masiv cu tot cu boții ei atrași de numărul mare al oamenilor făcând AI-ul să spună că e imposibil fără o reclamă la TV. Tot gândindu-mă la legăturile mele cu Maramureșul mi-am adus aminte de un alt Robert, tot un coleg de armată la fel ca personajul din proza scurtă vizitată chiar astăzi de câțiva cititori. Robert Nășcuțiu maramureșean cum s-ar zice, de la mama lui, cu numele însemnând ”Cel din Năsăud”. Mi-a fost șef de pluton și am executat comenzile lui timp de șase luni. Un băiat de aceeași vârstă student probabil în Cluj și care în ciuda firii mele sucite și total nesociabile părea să nu mă urască la fel ca atâția alții. Era disciplinat și ordonat ca un neamț și un om simplu, nemaipomenit de cuminte dar și de matur. O amintire care poate că e așezată ciudat aici dar alta nu există eu călătorind rar prin România. Ce-aș mai fi putut să spun? Ceva despre peisajele superbe dintr-un film cu haiduci și cântece ale oșenilor cu ritmul ăla ciudat aproape occidental? Sau despre Nichita fotografiat în Maramureș lângă un om de-al locului? Feciorii de moroșani după care să nu dai cu bolovani? Acum îmi vine în minte un vers scris de Nichita poate după vizita din Maramureș undeva în Balcani: ”să nu te pună dracu să adormi pe o inimă de sârb”. Aș putea să mai adaug multe dar spun doar că m-a bucurat Super Tsunamiul online venit din Nord. Numai bine celor de pe blogul maramureșean!
