Spre casa ei alerg
la uşa ei iubită
descui încet cu
grijă
cu cheia potrivită
Ea nu era în hol
nici nu stătea la masă
a adormit pe-un pat
în rochia de casă
A adormit lucrând
poate voia să coasă
se odihneşte pînza
în mîna ei frumoasă
Şi liniştea pe pleoape
somnul acum îi lasă
pe buze doar iubire
şi grija pentru casă
Nevinovată-n piept
inima ei tresaltă
spre trupul dulce-n somn
pacea zeii îi poartă
Dar ochii ei n-aruncă
privirile vrăjite
pe buze nu mai poartă
săruturi sau cuvinte
Braţul ei nu mă strânge
la fel ca altădată
mâna mereu întinsă
minune nemişcată
Şi mă retrag usor
mă furişez din casă
fructe şi trandafiri
i-am aşezat pe-o masă
Spre daruri colorate
ea va privi mirată
visând că au pătruns
prin uşa încuiată
Şi-am să-i primesc spre
seară
la schimb darul dublat
pe care mâna mea
timidă nu l-a luat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.