Suflet tot mai stins,
în atâtea lupte
Te-a împins speranța cu pinteni de foc
Dormi, bătrâne cal,
obosit și singur
Piciorul ți-l frânge
astăzi orice loc
Suflet trist, învins,
bătrân hoț de inimi
Dragostea îmi lasă
gustul de cenușă
Nu mai simt un cântec
din corzi sau din flaut
Plăcerile toate le
alung din ușă
Și dispar în timp ca
sub o ninsoare
Să mai fac un pas,
n-are niciun rost
De pe culmi privesc pământul rotund
Fără să-mi găsesc
un mic adăpost
Sub zăpezi mă pierd, nimic n-are rost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.