CATALIN POPESCU
-NARCOSINGURĂTATE- VITRINE ȘI PIETRE
NARCOSINGURĂTATE-VITRINE ŞI PIETRE-2015-POEZIE 2011, 2012, 2015- EDITURA BRUMAR
Despre mine
- CATALIN_POPESCU
- 29 decembrie 1970 Videle. Liceul de matematică-fizică Alexandru Ioan Cuza din Alexandria şi o facultate de litere în Bucureşti.Am mai trecut prin Institutul Politehnic Bucureşti şi (doar un an), Facultatea de Educaţie fizică şi sport Universitatea Ecologică.
miercuri, noiembrie 06, 2024
Când în America vin americanii: America-traducere din Walt Whitman
luni, noiembrie 04, 2024
duminică, septembrie 22, 2024
sâmbătă, septembrie 21, 2024
Marin Preda-”Delirul” cu Ionică, Spurcaciu, Antonescu și Zelea Codreanu
duminică, septembrie 15, 2024
Trandafirii
miercuri, ianuarie 24, 2024
Număr de RAI
miercuri, ianuarie 17, 2024
Robert
vineri, ianuarie 12, 2024
Preoți
miercuri, ianuarie 10, 2024
20 de mașini
sâmbătă, ianuarie 06, 2024
Filme despre oamenii de altădată
miercuri, decembrie 13, 2023
40 de ani fără Nichita Stănescu, 40 de ani fără poezie
Statuia scriitorului Mihai Eminescu a căzut și ea după 1989. Rămâne din toată nebunia supraevaluării lui un om nemaipomenit de interesant într-un popor de multe ori cumplit de neinteresant și în rest poate singura etichetă corectă pusă de Tudor Vianu peste opera lui: nici poet nici filozof doar un muzician genial. Muzica e și ea străină, e limba română cu topica limbii germane, o legănare de vals berlinez, muzică de castel nordic visat de Eminescu prin mahalalele Moldovei sau în groapa strâmtă a Bucureștiului. S-a ridicat o altă statuie în schimb, una ”definitivă” a unui rus sucit, frumos și genial care a dărâmat în stil de tanc rusesc culmea legenda unui rutean ucrainean. În afară de detronarea sau detonarea unei false povești de succes Nichita a mai făcut un lucru despre care s-a vorbit mai puțin. El a schimbat sau poate chiar a ”luminat” imaginea omului genial întunecată prea mult de Eminescu poate tot sub influența unor lecturi germane. După Nichita Stănescu scriitorul genial nu mai e un Luceafăr nemuritor și rece, un însingurat căruia îi plângi de milă ci e poate un Cătălin un om total deschis spre oameni și spre viață, un ”viclean copil de casă”, soldat care spune glume ușoare femeilor, actor sociabil care recită la scenă deschisă și are nevoie zilnic de un public imens. Odată cu Nichita a murit și poezia din România care stătea în el. Era oricum târziu, lumea intelectualilor obosise și mahalaua stătea undeva la pândă gata să ocupe tot. A apărut până la urmă cartierul cu mâzgăleala lui semianalfabetă și care nu a avut în față un scriitor genial și fermecător care te-ar fi putut face să te simți mai puțin singur în România și în lume.
sâmbătă, decembrie 09, 2023
miercuri, octombrie 25, 2023
Salcâmul Moromeților
duminică, octombrie 22, 2023
Pacient COVID
miercuri, octombrie 18, 2023
Vremurile sunt la răscruce- traducere din Bob Dylan
miercuri, octombrie 11, 2023
Bring back the 90s-în 2016 și 2024
luni, octombrie 09, 2023
Sat
miercuri, septembrie 27, 2023
Berlin
luni, septembrie 25, 2023
sâmbătă, septembrie 23, 2023
Ușa
sâmbătă, septembrie 16, 2023
Cioran și ”proprietățile”
De câte ori ajung în casa unui om bogat aș vrea să am un ocean de salivă ca să-l arunc în ochii lui.
vineri, august 04, 2023
vineri, iulie 21, 2023
Generația pierdută
Am fost de 2 ori într-un cenaclu
și m-am simțit pierdut
printre bătrâni cumsecade și rime de secol 19
sau tineri iuți plini de comentarii inteligente
și versuri ”stranii și necomerciale”
În jurul nostru era războiul
cu mult înainte de Ucraina
erau străzile și ”poezia”
șpaga și politica
o lume punând arma la tâmplă poeziei
M-am gândit atunci la Stelaru
la generația pierdută
la poeții războiului
uitați undeva într-o notă de subsol a criticii literare
Mai târziu mi-a venit în minte Nichita
și generația lui de aur
Nichita veșnic tânăr și fericit ca Alecsandri
Nichita încărcat de premii
și comentat cât toată Istoria literaturii române
Astăzi știu că nu contează din ce generație faci parte
fiindcă dacă scrii aici nu câștigi nimic
fiindcă dacă scrii aici începi un război
care te distruge
Din 10 în 10 ani
un război în care nimeni nu câștigă nimic
marți, iulie 04, 2023
sâmbătă, iulie 01, 2023
Lângă un foc mic-traducere din Christoph Meckel
duminică, iunie 25, 2023
Nicolae Labiș: ”patrioții”
Și rând pe rând zvârli-vom în groapa cu lături
Pe trântorii ascunși după stindarde