Bacovia- Agatha Grigorescu

Dupa  Eminescu si Nichita Stanescu, Bacovia  a fost al treilea mare slav al literaturii romane ajuns si el la fel ca Eminescu intr-un Bucuresti balcanic in care a trait destul de mult si in care a avut poate spitale de psihiatrie mai bune decat in Bacau. "Ftizia", boala simbolistilor, l-a chinuit mai putin decat nebunia. A avut totusi norocul sa scrie in timpuri  parca facute pentru un om sensibil ca el cand poezia romantica scrisa cu urlete si lovituri de tobe  era inlocuita cu muzica discreta a viorilor  si pianelor, de parfumuri si deliruri, de versuri delicate scrise cu eleganta frantuzeasca. Poetul barbar, luptătorul  "dezrădăcinat” din lumea satului  era înlocuit de  poetul orașului . Simbolist intârziat la fel cum Eminescu a fost un romantic întârziat, Bacovia și-a murmurat sincer poezia singurătății ieșind în evidență în corul simboliștilor  născuți pentru alte vremuri poetice si nu pentru modele  aduse din  Paris până aici in mahalaua românească.
  Agatha Grigorescu a fost femeia puternică din spatele oricărui poet mare. Scriind despre  Bacovia scrie destul de mult si despre ea încercând să te convingă cât de multe eforturi a facut pentru ca poetul să aibă timp și bani pentru scris. De fapt bătăliile de neocolit din lumea scriitorilor le-a dat ea în numele lui Bacovia. Războindu-se cu editorii lumii capitaliste care refuzau publicarea unui poet socialist, Agatha Grigorescu incearcă și să prezinte viața poetului ca pe o luptă cu "exploatatorii", cu moșierii care conduceau atunci cele mai mari edituri din Bucuresti. Cartea aparută ân anii cei mai negri ai luptei de clasă nu avea cum să arate altfel. Am aflat destul de multe amănunte amuzante despre Bacovia și  nimic care să  schimbe cu ceva imaginea  cunoscută a poetului. M-a făcut să zâmbesc felul în care  Bacovia a fugit înapoi  acasă în seara in care trebuia sa primească un premiu literar. Soția și toată  lumea literară a Bucurestiului l-au așteptat 2 ore după care mai târziu acasă Agatha află de la poet că plecase fiindcă "era prea multă lume acolo". Și pseudonimul literar pare o alegere ciudată pentru un om care nu avea nimic din aerul unui alcoolic care sparge  urlând pahare prin cârciumi de cartier. Vinul era folosit și ca somnifer de un om care a suferit de insomnie toată viața. După o beție cu prietenii ajuns târziu acasă,  Bacovia avea dimineața cu soția un scurt  dialog caragialian scos parcă din "Conu Leonida față cu reacțiunea" : "Ai văzut, draga mea, cât de bine înlocuiește vinul medicamentele mele?" Agatha îi răspundea calmă, cu un ușor reproș în voce: "De asta bei tu, dragul meu?"