Pescarul-traducere din J. W.von Goethe

Uşor se mişcă apa

Spre un pescar la mal

În linişte priveşte

Un fir întins în val

El vede dintr-odată

Cum ape se despart

Şi-o fată îi apare

Din valuri ce s-au spart

Ea îi cânta aşa:

"De ce ne păcăleşti

Şi ne ridici spre moarte

Cu trucuri omeneşti?

Dacă ai şti a noastră

Odihnă din adâncuri

Ai coborî acum

Fără să stai pe gânduri

Chiar Soarele coboară

Chiar Luna cade-n mare

Şi îşi ridică faţa

Şi strălucesc mai tare

Nu vezi tu cerul umed

Nu-i simţi chemarea nouă

Faţa nu îţi scufunzi

Într-un ocean de rouă?"

Uşor de-un val pescarul

Piciorul şi-a lovit

Şi inima îi bate

Ca la un semn iubit

Ea îi cânta mereu

De Lună şi de Soare

L-a tras pe jumătate

El tot mai mult dispare