La începutul anilor 70 când
televiziunea înlocuia încet-încet lectura, când clasa politică
americană era în cădere liberă şi când în plin război rece
limba rusă devenea aproape obligatorie, un idiot american creat după modelul personajelor din Dostoievski e chemat să salveze America, mergând ca Isus pe apă
într-o scenă superbă din finalul filmului. Filmul erotic, sportul,
violenţa afro-americanilor, toate apar aici într-o fotografie
completă a societăţii americane de atunci. Un rol imens pentru
Peter Sellers cunoscut mai mult pentru comedii uşoare ca „The
party” sau „Pantera roz”. Aici în penultimul lui film (regizor Hal Ashby) şi în
ultimul a cărui premieră a apucat să o vadă el încearcă şi
reuşeşte să demonstreze că e mai mult decăt un actor care ar
putea să-şi facă spectatorii să moară de râs. Filmul are câteva
scene „de colecţie” în care faţa lui are o expresivitate rară.
Un film-protest, o satiră genială cu bătaie lungă în timp şi
care merită redescoperită astăzi. Poate că filmul nu e destul de
intelectual sau „straniu” pentru unii cinefili ai filmului
european şi totuşi rămâne o capodoperă a genului de film
american „de artă” şi în acelaşi timp comercial. Mai trebuie
spus că polonezul Jerzy Kosinski, autorul scenariului „Being
there” (1970) a fost acuzat că a plagiat romanul unui alt
scriitor polonez.
-NARCOSINGURĂTATE- VITRINE ȘI PIETRE
NARCOSINGURĂTATE-VITRINE ŞI PIETRE-2015-POEZIE 2011, 2012, 2015- EDITURA BRUMAR
Despre mine
- CATALIN_POPESCU
- 29 decembrie 1970 Videle. Liceul de matematică-fizică Alexandru Ioan Cuza din Alexandria şi o facultate de litere în Bucureşti.Am mai trecut prin Institutul Politehnic Bucureşti şi (doar un an), Facultatea de Educaţie fizică şi sport Universitatea Ecologică.
joi, noiembrie 01, 2018
luni, octombrie 22, 2018
marți, octombrie 02, 2018
Cântec pentru Celia- traducere din Ben Jonson (1572-1637)
Tu lasă-ţi ochii să mă soarbă
Pe-ai mei îi las să se îmbete
Dacă sărutul tău e-n cupă
Numai de el îmi va fi sete
Când sufletul e însetat
N-am să mai sorb licori divine
Aş refuza cupa lui Iov
Ca să te beau numai pe tine
Ţi-am împletit din flori coroană
Ştiu că e darul prea mărunt
Însă ţi-am spus: pe fruntea ta
Nu se va ofili nicicând
Tu doar i-ai respirat parfumul
Şi n-ai primit acest cadou
Acum coroana înfloreşte
În fiecare zi din nou
Etichete:
ben jonson,
poezia renaşterii,
song to celia,
traduceri poezie engleza
duminică, septembrie 30, 2018
Cea mai mare insulă a poeziei: Marea Britanie
Pentru Emil Cioran cea mai frumoasă
poezie a lumii era poezia engleză. Cultura engleză a rămas mereu
departe de România şi România a stat poate şi mai departe de
cultura engleză. Înainte de comunism tinerii români nu erau
trimişi niciodată să studieze în Anglia şi în comunism distanţa
faţă de englezi a fost şi mai mare. Comuniştii au lăsat să
ajungă în România numai cultura franceză şi fiindcă stânga
politică era destul de puternică în Franţa. Am fost "îndopaţi"
încă din copilărie cu proza şi mai târziu cu poezia franceză şi
asta n-a fost un lucru rău. Şi totuşi ne-a rămas străină o mare
literatură: literatura engleză. Ne-a împiedicat să o cunoaştem
într-un fel ciudat chiar un englez, Shakespeare care seamănă cu un
zid după care nu mai poţi să vezi restul marilor scriitori
englezi. Recunoscut drept cel mai mare poet al lumii şi de Eminescu:
"S-aduc cu tine îmi e toată fala" , Shakespeare a făcut
parte nu doar dintr-o mare cultură ci şi dintr-o mare generaţie
mai puţin sau deloc cunoscută. Dacă poezia vine din nebunie şi
câteodată din alcool s-ar părea că englezii le au din plin pe
amândouă.
vineri, septembrie 28, 2018
Celei care refuză-traducere din Andrew Melville (1545-1622)
Cu Lumea şi cu Timpul căzute la picioare
Refuzul tău, iubito, nu m-ar durea prea tare
Am aştepta şi am alege în linişte un fel
Prin noaptea de iubire să trecem ca-n tunel
Pe malul Gangelui tu culegând rubine
Eu pe sub podul Humber plângând doar după tine
Vreo zece ani trăind printre civilizaţii
Te-aş adora imens până la inundaţii
Iar tu m-ai refuza doar dacă ai să vrei
Mult timp până s-ar converti evrei
Iubirea mea ar creşte ca o plantă
Mare cât un imperiu în timpul ca o fantă
Fiinţa ta un secol în versuri lăudată
Ar fi cu-a ta privire sub frunte strecurată
Şi două secole iubindu-ţi uşor câte un sân
S-ar scurge-ncet dacă n-aş deveni bătrân
Şi fiecare parte a corpului prea dragă
Mi-ar fi-ntr-o epocă a timpului întreagă
Însă aud chiar şi acum cum sună
Carul cu aripi al Timpului în urmă
Şi îşi întind în faţa mea mereu
Eternele deşerturi nisipul lor prea greu
Va dispărea curând şi frumuseţea ta
Sub marmuri de mormânt cântecul meu va sta
Doar viermii vor gusta din carnea neatinsă
Onoarea sub ţărînă la fel dorinţa stinsă
Fiindcă de ochii lumii mormântul e scăparea
Numai că nu există acolo-mbrăţişarea
Şi-atunci acum cât eşti în floarea tinereţii
Scurt timp acoperită de roua dimineţii
Şi când sufletul tău în fiecare loc
Prin porii tăi şi-aprinde oricând câte un foc
Să facem puţin sport lăsând grăbiţi să cadă
Tot ce avem pe noi ca păsările-n pradă
Măcar o dată-n doi şi timpul devorând
Puterea să-i învingem acum cât mai curând
Căldura noastră, forţa cumplit se vor atinge
Şi se vor împleti aşa cum e o minge
Va exploda plăcerea de fiecare parte
Şi gratiile vieţii le va zvârli departe
Dacă noi doi un soare nu suntem împreună
Fii liniştită, totuşi îl facem să apună
Etichete:
Andrew Melville 1545-1622,
traduceri poezie 2018
duminică, septembrie 16, 2018
Poezia e un colţ de fereastră-traducere din Goethe
Poezia
e un colţ de fereastră pictată
Al
bisericii văzute din piaţă
După
ea: cenuşiu şi-ntuneric
Asta
cred inculţii o viaţă
Dar
dacă ai intra măcar o dată!
În
faţa altarului sfânt să te-nchini
Pereţii
cu poveşti, icoane
S-ar
umple de lumini
Pentru
ochii tăi un loc potrivit
Care
te-a apărat, te-a clădit
Etichete:
catalin popescu 2018,
Germania 2018,
Goethe traduceri 2018
vineri, august 17, 2018
Gânduri de noapte-traducere din Goethe
Drumuri de corăbii luminând mereu
Cât de rău îmi pare că nu vă atinge
Mâna unui om sau a unui zeu
Dragostea
rămâne pentru voi străină
Alergaţi
pe cer fără încetare
Stelelor
frumoase şi nefericite
Singure
deasupra, şiruri călătoare
Când
la ţărm m-aşteaptă braţe calde, moi
Şi
uit miezul nopţii şi vă uit pe voi
Etichete:
Germania 2018,
Goethe traduceri 2018,
poezie 2018
luni, august 13, 2018
Lângă craniul lui Schiller-traducere din Goethe
În osuarul
sumbru am văzut
Cel mai de seamă craniu dintre toate
Odihna, cenuşiul unui timp
Peste aceste oase presărate
Umeri căzuţi, tot ce-aţi purtat
odată
Toate deja au fost uitate
Mâna, piciorul stând desprinse
Şi toate-aceste membre delicate
Zadarnic se întinde învelişul
Acum mucegăit, uscat
În care nobila materie
Necunoscută s-a păstrat
Dar dintr-odată locul rece
Nu mă mai strânge, nu mă-ngheaţă
De parcă moartea răspândeşte
Un aer cald, un semn de viaţă
Imensa formă mă încântă
Cu spiritul de zei atins
Ea îmi aduce-aminte marea
Când peste ţărmuri s-a întins
Vas de mister! Oracol plin de daruri
E mâna mea nedemnă să te ţină
Aş vrea să-ţi fur comorile umil
Icoane să îmi fie afară la lumină
Ce poate omul să câştige-n viaţă
Când doar aşa descoperă că-i zeu?
Adăugând putere minţii sale
Şi lângă spirit rămânând mereu
Etichete:
catalin popescu 2018,
Germania 2018,
Goethe traduceri 2018,
poezie2018
vineri, iunie 01, 2018
Celui care e original-traducere din J.W.von Goethe (1749-1832)
Îmi spune unul genial:
"Nu vin din nicio şcoală
De toţi maeştrii din trecut
Mă lepăd ca de-o boală"
El totuşi ţine de o şcoală:
"Prostia cea originală"
Etichete:
germania,
Goethe traduceri 2018,
poezii 2018
miercuri, mai 30, 2018
Pescarul-traducere din J. W.von Goethe
Uşor se mişcă apa
Spre un pescar la mal
În linişte priveşte
Un fir întins în val
El
vede dintr-odată
Cum
ape se despart
Şi-o
fată îi apare
Din
valuri ce s-au spart
Ea
îi cânta aşa:
"De
ce ne păcăleşti
Şi
ne ridici spre moarte
Cu
trucuri omeneşti?
Dacă
ai şti a noastră
Odihnă
din adâncuri
Ai
coborî acum
Fără
să stai pe gânduri
Chiar
Soarele coboară
Chiar
Luna cade-n mare
Şi
îşi ridică faţa
Şi
strălucesc mai tare
Nu
vezi tu cerul umed
Nu-i
simţi chemarea nouă
Faţa
nu îţi scufunzi
Într-un
ocean de rouă?"
Uşor
de-un val pescarul
Piciorul
şi-a lovit
Şi
inima îi bate
Ca
la un semn iubit
Ea
îi cânta mereu
De
Lună şi de Soare
L-a
tras pe jumătate
El
tot mai mult dispare
Etichete:
Bucureşti,
germania,
Goethe traduceri 2018,
poezie 2018
joi, mai 24, 2018
Lui Cupidon-traducere din J.W. von Goethe
Cum îmi spuneai copil viclean şi fără casă:
"Vreau numai două ore la tine să rămân"
Dar n-ai plecat atâtea nopţi şi zile
Şi-acum m-arunci în stradă de parc-ai fi stăpân!
M-ai alungat de unde trăiam în largul meu
Acum dorm pe pământ în nopţile de chin
Flăcări începi s-aprinzi pe vatra mea mereu
Şi lemnele de iarnă şi braţul meu puţin
Mi-ai rătăcit prin colţuri şi lucrurile-n casă
Le caut ca un orb şi-am devenit nebun
Trăiesc într-un vacarm dar tot mă tem copile
Că mâine ai să-mi spui "nu vreau să mai rămân"
Etichete:
Goethe traduceri 2018
marți, mai 22, 2018
Cântec de seară-traducere din J.W. von Goethe
Peste culmi de munţi
valuri de tăcere
vârfuri de copaci
fără adiere
cântecul de păsări
în păduri se stinge
neliniştea ta
şi tu vei învinge
Etichete:
bucuresti,
Germania 2018,
Goethe traduceri 2018,
poezie,
romania
duminică, aprilie 22, 2018
La capătul liniei (1982)-un film cu Mircea Albulescu
Tot ce a fost mare în istoria poporului român a fost străin. Polonezul Mircea Albulescu nu avea cum să aibă prea mulţi fani aici în Balcani unde doar marii comici, poate şi ei străni cu sânge grecesc sunt opriţi pe stradă ca să dea autografe. Privirea lui înecată în tristeţea şi ferocitatea Nordului merita să apară pe ecranele cinematografului chiar dacă el nu avea nicio replică în film. Unul dintre cele mai bune roluri ale lui a fost în "La capătul liniei" film făcut după un scenariu care fură aproape scenă cu scenă, mutând-o într-un decor de provincie românească, povestea din "The scarecrow" cu Al Pacino şi Gene Hackman, ultimul un Albulescu mai senin şi la fel de puternic. E ciudat să-l vezi pe Mircea Albulescu jucând un muncitor bătrân, un nea Crişan fost deţinut proaspăt eliberat când el era născut pentru roluri de aristocraţi scriitori care să apară la masa lor de scris, ţinând între degete o pipă şi având în spate biblioteca plină de cărţi. Chiar şi aşa prezenţa lui are o forţă imensă în fiecare scenă într-un film superb realizat în care cenuşiul lumii fabricilor comuniste e arătat poate mai bine decât în oricare alt film românesc. Astăzi după ce am văzut şi revăzut atâtea comedii cu mari actori puşi să joace roluri pline de un umor ieftin şi "popular"caut filme cu Mircea Albulescu. Din păcate cred că nu întâmplător puţine au fost postate pe internet.
Etichete:
comunism,
filme romanesti,
Mircea Albulescu
miercuri, martie 28, 2018
Jocul - traducere din Charles Baudelaire
Stau pe fotolii vechi
femeile trecute
Paiaţele vopsite cu
ochiul criminal
Obscen chemând clienţii
cu gesturile mute
În clinchet de cercei cu
pietre şi metal
La mese verzi aruncă
jetoane jucătorii
Cu feţe fără buze şi
guri care n-au dinţi
Şi degete în febră
se-agită căutând
Într-o poşetă goală
sau printre sâni fierbinţi
Pe un tavan murdar un rând
de candelabre
Lumina îşi aruncă şi
jos sunt lămpi cu gaz
Şi totul se revarsă
peste poeţi celebri
Veniţi ca să vâneze o
clipă de extaz
Aşa-i tabloul sumbru
dintr-un coşmar nocturn
Sub ochii minţii mele
încet desfăşurat
Când undeva-ntr-un colţ retras şi taciturn
Invidiindu-i rece chiar eu
m-am strecurat
Dorind să simt şi eu
fiorul lor pervers
Funebra veselie a târfelor
bătrâne
Negociind pe faţă şi
fără vreun regret
Onoarea, frumuseţea şi
tot ce le rămâne
Şi inima mea între
invidie şi milă
Nu ştie ce s-aleagă
văzându-le căderea
Spre care ei aleargă
zilnic neobosiţi
Ca să-i prefere morţii
doar iadul şi durerea
vineri, martie 16, 2018
Stephen Hawking (1942-2018) - mintea şi corpul
Nu ştiu prea multe despre Stephen Hawking şi mai ales nu ştiu dacă nu cumva lupta lui cu o boală cumplită nu l-a făcut mai special, mai "vizibil" în comparaţie cu alti mari savanţi ai lumii de azi şi de ieri. S-ar putea ca el să fi fost mai interesat să înţeleagă lumea şi nu să creeze una nouă la fel cum un critic literar încearcă să-ţi explice o poezie genială care odată publicată ţi-ar putea schimba viaţa. Oricum ar fi Stephen Hawking rămâne după mulţi ani prima vedetă a minţii, a inteligenţei care răzbate în lumea corpului de astăzi. Printre atâtea ştiri politice şi sportive, în "prime time" sau pe internet, într-o lume prea mondenă şi prea dezbrăcată, câteodată şi la minte, a apărut şi va străluci mereu o stea imensă cu un nume nou printre atâtea steluţe căzute în noroiul de care n-o să-şi mai aducă aminte nimeni. O victorie a minţii împotriva corpului, un nou Einstein care în loc să se plimbe liber pe o bicicletă, aşa cum îi plăcea savantului născut în Germania, a rămas ţintuit într-un cărucior cu rotile la fel ca o stea care nu-şi schimbă niciodată poziţia pe cer.
Etichete:
romania 2018,
Stephen Hawking 2018
miercuri, martie 14, 2018
Noaptea- traducere din Charles Baudelaire
Iată
cum vine noaptea la braţ cu infractorii
Cu
paşi de lup, complice în orele Terorii
Şi-acoperiş
e cerul ca peste un bordel
Când
omul îşi trezeşte cumplita fiară-n el
O,
noapte! scumpă noapte, atât de aşteptată
De
braţe obosite ce n-au stat ziua toată
E
noaptea care lasă câte o mângâiere
Peste
acele minţi strivite de durere.
Savantului
i-aduce odihna între tâmple
Pe
muncitorii frânţi cu pacea ei îi umple.
Dar
între timp în aer Răul şi-a pus la cale
Cu
nebunia lui afaceri criminale
Şi
a lovit în zbor pervazuri şi perdele
Şi
a trecut prin vânt şi prin lumini de stele.
A
explodat Desfrâul pe fiecare stradă
Precum
un furnicar s-a desfăcut grămadă
Şi
cum duşmanul tău te bate pe un umăr
El
te invită-acum pe drumuri fără număr
Şi
în oraş se-agită zbătându-se-n noroi
Cum
ne devoră viermii tot ce avem în noi.
Bucătării
la cină tot sună prin ferestre
Când
teatrele recită şi se aud orchestre
La
mese-n cazinouri de-acum până în zori
Stau
târfele şi peştii şi lângă ei trişori
Şi
hoţii fără milă cu sufletul de câine
Încep
la ora asta şi ei să-şi intre-n pâine
Forţând
ferestre, uşi, spărgând câte un scrin
Pentru câteva
zile să simtă viaţa-n plin.
Tu
să te-aduni în iadul dezlănţuit în seară
Şi
surd rămâi, chemat de el mereu afară.
E
ora când durerea în muribunzi învinge
Şi
Noaptea ce-i sufocă destinele le stinge
Şi
undeva-ntr-o groapă pe toate le adună
Suspină
tot spitalul, ei nu vor fi-mpreună
Nu
se vor bucura nicicând de-o masă caldă
Când
focul dintr-un colţ în blânzi lumini te scaldă.
Şi
cei mai mulţi căldura căminului n-o ştiu
Şi
până azi niciunul dintre ei n-a fost viu!
Etichete:
catalin popescu,
franta,
Romania poezie,
traduceri Baudelaire 2018
duminică, martie 04, 2018
Vinul criminalului - traducere din Charles Baudelaire
Sunt liber , mi-am ucis nevasta!
Acum aş bea praf să mă fac
La ea mă întorsesem lefter
Ţipa şi n-aveam cum s-o-mpac
Sunt fericit de parcă-s rege
Ceru-i senin, aer curat
Aşa era şi-n ziua-n care
Ea mă ceruse de bărbat
Mă chinuie cumplită setea
Şi am nevoie ca s-o sting
De-atâta vin cât ar încape
În groapa-n care o împing
Chiar în fântână am împins-o
Şi peste ea am aruncat
Grămezi de pietre s-o strivească
Dar ochii ei nu i-am uitat
De dragul unor jurăminte
Ce ne-au legat când eram miri
Să ne-amintim de vremea-n care
Ne îmbătam doar cu iubiri
Eu i-am cerut un rendez-vous
Târziu pe-o stradă-ntunecată
Ea, fără minte, a venit
Noi toţi am fost nebuni odată
O! încă mai era frumoasă
Deşi cu tenul ofilit
Fiindcă o mai iubeam prea mult
I-am zis: e vremea de murit!
Să mă-nţeleagă n-ar putea
Beţivi cu creier de omidă
De ce făceam din vin un giulgiu
În fantezia mea morbidă
Aceşti alcoolici imbecili
Brute ca nişte drugi de fier
Nu au gustat nicicând iubirea
Care te duce pân-la cer
Cu ale ei vrăjitorii
Cortegii zilnic de-aşteptări
Otrăvuri în pahare, lacrimi
Zgomot de lanţuri şi chemări
Din nou sunt liber, singur, iată
La noapte iar voi fi beat mort
Şi am să cad din nou pe-o stradă
Fără de teamă sau efort
Şi am s-adorm ca maidanezii
Când o trăsură cu roţi grele
Pline de pietre şi noroi
Îmi va zdrobi oasele mele
Un cap de criminal să-mi rupă
Sau să mă frângă în alt loc
La Dumnezeu sau la Satana
Am să ajung ca să-mi bat joc
Etichete:
Europe,
france,
poezie 2018,
romania,
traduceri Baudelaire 2018,
usa
miercuri, februarie 14, 2018
Cântărețul- traducere din Johann Wolfgang von Goethe
Ce se aude-afară?
La poartă cine cântă?
Lăsați s-ajungă-n Sală
Vocea ce mă încântă
Când Regele vorbea
Pajul cu un bătrân
S-a și întors să cânte
Acum pentru stăpân
S-a aplecat bătrînul
Pe toți să îi salute
Ca sub un cer de stele
Cu nume neștiute
A început un cântec
În sala cea bogată
Și cavaleri și doamne
L-au și plăcut îndată
Și Regele un lanț
De aur îi întinde
Bătrînul care cântă
Însă de gât nu-l prinde
Dă aurul mai bine
Acestor cavaleri
Să fie scutul lor
Mai tare decât ieri
Sau cancelarul Curții
Să ia bucata de-aur
Ca să primești în schimb
Un înmiit tezaur
Ca pasărea eu cânt
Ce-și face cuib pe ram
Și cântecul din piept
E plata ce o am
Îți cer numai atât
Un lucru mic, puțin
Din cupa ta de aur
Un singur strop de vin
S-a așezat bătrânul
Ce dulce-i pare vinul
În sala cea măreață
A fost plătit străinul
Rămâneți toți cu bine
Cu mine-n gând să fiți
Și doar lui Dumnezeu
Mereu să-i mulțumiți
Etichete:
bucuresti,
Deutschland,
Romania poezie 2018,
traduceri Goethe 2018
miercuri, ianuarie 31, 2018
Pentru o inimă de aur-Johann Wolfgang von Goethe
Îți amintești bucuria ca un colier
pe care încă îl mai port la gât?
Îl foloseai ca să legi sufletele noastre?
Măreai cu el scurtele clipe de dragoste?
Fug din fața ta! Încă mai trebuie să-ți port lanțul de aur
prin țări străine
prin văi și păduri
Inima ta nu va cădea curând din inima mea
Ca o pasăre care a rupt firul eliberându-se
și s-a întors în pădure
când încă mai poartă semnul rușinos al prizonierului:
o mică parte din el
și nu va mai fi niciodată pasărea liberă de altădată
fiindcă a aparținut într-o zi cuiva
luni, ianuarie 22, 2018
Depresie- traducere din Charles Baudelaire
Sunt ca un rege-n țara cu ploi fără sfârșit
Bogat și leneș, tânăr devreme-mbătrânit
Și care prea scârbit de sclavii lui pitici
Suportă în palat numai câini și pisici
Nimic nu-l mai distrează, nici șoimul de pe umăr
Nici urletul prostimii murind fără de număr
Bufonul face tumbe și e tot tare-n glume
Când pe acel bolnav totul îl indispune
Patul cu flori de crin devine un mormânt
Și curtezane-n juru-i nu-i smulg niciun cuvânt
Și nu mai știu ce rochii să-mbrace pentru el
Ce decolteu să-și pună să-l miște-n vreun fel
Savantul ce lucrează monezile-n metale
Nu poate scoate răul din oasele regale
Nici băile de sânge romane nu-l dezgheață
Pe tânărul schelet nu-l readuc la viață
El e ca un cadavru prin care curg amare
Acum în loc de sânge verzi râuri de uitare
Etichete:
catalin popescu 2018,
Florile raului,
traduceri baudelaire
duminică, ianuarie 07, 2018
Seară tristă-George Bacovia
Barbar, cînta femeia-aceea,
Tîrziu, în cafeneaua goală,
Barbar cînta, dar plin de jale, -
Şi-n jur era aşa răscoală...
Şi-n zgomot monstru de ţimbale
Barbar, cînta femeia-aceea.
Barbar, cînta femeia-aceea...
Şi noi eram o ceată tristă -
Prin fumul de ţigări, ca-n nouri,
Gîndeam la lumi ce nu există...
Şi-n lungi, satanice ecouri
Barbar, cînta femeia-aceea.
Barbar, cînta femeia-aceea...
Şi-n jur era aşa răscoală...
Şi nici nu ne-am mai dus acasă
Şi-am plîns cu frunţile pe masă,
Iar peste noi în sala goală, -
Barbar, cînta femeia-aceea.
Tîrziu, în cafeneaua goală,
Barbar cînta, dar plin de jale, -
Şi-n jur era aşa răscoală...
Şi-n zgomot monstru de ţimbale
Barbar, cînta femeia-aceea.
Barbar, cînta femeia-aceea...
Şi noi eram o ceată tristă -
Prin fumul de ţigări, ca-n nouri,
Gîndeam la lumi ce nu există...
Şi-n lungi, satanice ecouri
Barbar, cînta femeia-aceea.
Barbar, cînta femeia-aceea...
Şi-n jur era aşa răscoală...
Şi nici nu ne-am mai dus acasă
Şi-am plîns cu frunţile pe masă,
Iar peste noi în sala goală, -
Barbar, cînta femeia-aceea.
Etichete:
bacovia 2018,
bucuresti 2018,
catalin popescu 2018,
poezie2018,
romania 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)