ULTIMII 2 POEŢI AI VINULUI

Ţi-aduci aminte ce multă poezie
Era în vinul nostru din anii 90
Când spărgeam paharele, la miezul nopţii?


Noi beam ca să nu uităm nimic
Mergeam la Cărtărescu, în cenaclul de la Litere, şi poetesele lui
Ne trimiteau scrisori de dragoste, parfumate

După ce că erau prea urâţele pentru gusturile noastre
Ne mărturiseau că sunt şi lesbi
Le-am refuzat toate invitaţiile la orgie,
Jigniţi ca 2 tineri călugări care inventează vinul,
Iar, azi nici măcar nu ştiu dacă asta nu a fost o greşeală


Cei din jur ne priveau mereu cu admiraţie
Şoptindu-şi unii altora:
Uite-i pe ultimii 2 poeţi ai vinului
Născuţi în zodia vinului
Au băut prea mult şi dimineaţă
Or să plângă cu lacrimi de vin


Deveniserăm dependenţi de licoarea asta magică
Despre al cărui parfum credeam
Că nu poate fi decât sărutul lui Nichita
Lăsat pe tălpile unei fete frumoase care zdrobeşte strugurii copţi

O zi fără vin era un fel de culme a imposibilului
Ca un Dumnezeu exorcizându-se de unul singur


"Plânge masa" , ne plăcea să strigăm
Ca să ni se aducă o nouă sticlă

Spune-mi dacă mai bei
Sau dacă vrei să-ţi mai recit , ca pe vremuri
Din "Florile răului" ,"Sufletul vinului"
Ca să mă întrerupi, cerându-mi:
Mai bine zi-mi o poezie din "Florile vinului"!

Mai ştii cum ne durea în cot , sau în vin, de toate?
De copiii care mureau de SIDA în Africa
De moartea prinţesei Diana
Şi suferinţa sârbilor bombardaţi de americani?

Noi cumpăram vin şi citeam poezie
Visând să ne înrolăm în Legiunea Străină
Eu chiar am mers într-o zi la redacţia "Evenimentului zilei"
Încercând să aflu dacă au adresa legionarilor

Ştiu c-o să zâmbeşti dacă ai să auzi că sunt zile când vreau să mulţumesc acestui vrăjitor roşu
Pentru că m-a transformat din puştiul timid şi naiv în cel care scrie poeme
Spunându-şi că, poate ,adolescenţa lui
A fost doar un pahar de cristal, plin cu vinul cel mai dulce
Şi care, după ce se face ţăndări de un perete
Se întoarce pe masa de unde a fost aruncat, invitându-l pe cel din faţa lui
Să-l golească dintr-un singur gest