Bună ziua, domnule Hitler!
Mă bucur să vă întâlnesc
Şi vă mulţumesc pentru că-mi oferiţi şansa
De a vă adresa câteva întrebări
În numele tuturor celor care vă iubesc
Pentru început, am înţeles
Că una dintre pasiunile dumneavoastră
Este cultivarea ghioceilor
Ce anume vă atrage la florile acestea delicate?
Nu vă pot da un răspuns lămuritor, din păcate.
E adevărat că în zilele când sunt foarte trist
Singurul lucru pe care îl fac este să mă aşez pe un fotoliu
Ca să miros , ore în şir, un buchet de ghiocei,
Acoperiţi de roua dimineţii
Probabil că albul lor îmi aminteşte
De cel al umerilor goi ai unei tinere berlineze
De care eram îndrăgostit în adolescenţă
Şi căreia i-am trimis multe scrisori de dragoste
Vă plac scrisorile de dragoste?
Da, şi poeziile romantice, care predispun la reverie
Pe sub coroanele castanilor
De fapt, la 22 de ani am publicat un volum cu poeme de dragoste
Încercând să-mi conving cititorii că ura de rasă şi violenţa
Nu au ce căuta în lumea noastră de azi
Şi că trebuie să-i ajutăm pe oameni să devină liberi
Interesant. Şi o altă pasiune?
Îmi place mult să lansez în aer porumbei albi
Fiindcă simt că nimic altceva nu poate simboliza mai convingător
Pacea şi prietenia dintre popoare
În rest, încerc să pictez icoane pe sticlă pe care le dăruiesc evreilor întâlniţi pe stradă
Spunându-le că, poate, într-o zi, zâmbetele sfinţilor din ele îi vor face fericiţi
Într-adevăr, un gest înduioşător
Ştiţi , acum, când vă privesc, mi se pare că arătaţi ca un bunicuţ simpatic şi inofensiv,
Ce-şi plimbă nepoţeii prin Cişmigiu
Aţi putea fi chiar bunicul meu!
Cuvântul "Auschwitz" vă spune ceva?
Nu , absolut nimic.Îl aud, acum, pentru prima oară.Ce-i cu el? Ce numeşte?
Lucruri dintre cele mai banale
Un parc de distracţii şi jucăria preferată a copiilor de peste tot
Mi-aţi putea spune dacă aţi simţit, cumva, vreodată, nevoia de a agresa pe cineva
Eventual, de a-l supune celor mai groaznice torturi?
Nu, niciodată, bineînţeles! Eu mă consider, şi sper că-mi veţi ierta lipsa de modestie,
Unul dintre cei mai mari umanişti ai epocii mele
Nu pot decât să vă dau dreptate
Cam astea sunt lucrurile pe care voiam să le aflu
N-aş vrea să vă plictisesc , aşa că mă retrag
Nu însă înainte de a vă spune că am o mică surpriză, plăcută, sper, pentru dumneavoastră
Permiteţi-mi să vă ofer acest ghiocel, cules cu puţin timp în urmă dintr-o tranşee, de lângă un copil evreu , omorât prin gazare, la ordinul unui tip ce poartă o mustaţă ciudată
Vă mulţumesc , a spus Hitler, ştergându-şi, uşor obosit, ramele ochelarilor
În timp ce afară începuse să ningă
Mă bucur să vă întâlnesc
Şi vă mulţumesc pentru că-mi oferiţi şansa
De a vă adresa câteva întrebări
În numele tuturor celor care vă iubesc
Pentru început, am înţeles
Că una dintre pasiunile dumneavoastră
Este cultivarea ghioceilor
Ce anume vă atrage la florile acestea delicate?
Nu vă pot da un răspuns lămuritor, din păcate.
E adevărat că în zilele când sunt foarte trist
Singurul lucru pe care îl fac este să mă aşez pe un fotoliu
Ca să miros , ore în şir, un buchet de ghiocei,
Acoperiţi de roua dimineţii
Probabil că albul lor îmi aminteşte
De cel al umerilor goi ai unei tinere berlineze
De care eram îndrăgostit în adolescenţă
Şi căreia i-am trimis multe scrisori de dragoste
Vă plac scrisorile de dragoste?
Da, şi poeziile romantice, care predispun la reverie
Pe sub coroanele castanilor
De fapt, la 22 de ani am publicat un volum cu poeme de dragoste
Încercând să-mi conving cititorii că ura de rasă şi violenţa
Nu au ce căuta în lumea noastră de azi
Şi că trebuie să-i ajutăm pe oameni să devină liberi
Interesant. Şi o altă pasiune?
Îmi place mult să lansez în aer porumbei albi
Fiindcă simt că nimic altceva nu poate simboliza mai convingător
Pacea şi prietenia dintre popoare
În rest, încerc să pictez icoane pe sticlă pe care le dăruiesc evreilor întâlniţi pe stradă
Spunându-le că, poate, într-o zi, zâmbetele sfinţilor din ele îi vor face fericiţi
Într-adevăr, un gest înduioşător
Ştiţi , acum, când vă privesc, mi se pare că arătaţi ca un bunicuţ simpatic şi inofensiv,
Ce-şi plimbă nepoţeii prin Cişmigiu
Aţi putea fi chiar bunicul meu!
Cuvântul "Auschwitz" vă spune ceva?
Nu , absolut nimic.Îl aud, acum, pentru prima oară.Ce-i cu el? Ce numeşte?
Lucruri dintre cele mai banale
Un parc de distracţii şi jucăria preferată a copiilor de peste tot
Mi-aţi putea spune dacă aţi simţit, cumva, vreodată, nevoia de a agresa pe cineva
Eventual, de a-l supune celor mai groaznice torturi?
Nu, niciodată, bineînţeles! Eu mă consider, şi sper că-mi veţi ierta lipsa de modestie,
Unul dintre cei mai mari umanişti ai epocii mele
Nu pot decât să vă dau dreptate
Cam astea sunt lucrurile pe care voiam să le aflu
N-aş vrea să vă plictisesc , aşa că mă retrag
Nu însă înainte de a vă spune că am o mică surpriză, plăcută, sper, pentru dumneavoastră
Permiteţi-mi să vă ofer acest ghiocel, cules cu puţin timp în urmă dintr-o tranşee, de lângă un copil evreu , omorât prin gazare, la ordinul unui tip ce poartă o mustaţă ciudată
Vă mulţumesc , a spus Hitler, ştergându-şi, uşor obosit, ramele ochelarilor
În timp ce afară începuse să ningă
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu